Vremurile sufletului

Uneori este surprinzatoare reactia oamenilor la stiri. Undeva in presa  sau in mediul online apar stiri despre realizarile unor conationali. Povestile sunt descrise romantat, se folosesc cuvinte cu incarcatura afectiva mare, se enumera diverse forme de recunoastere (diplome, pozitii, functii, etc.) si mai intotdeauna titlurile sunt bombastice si doar partial adevarate. Apar si cateva voci care sesizeaza lipsa de consistenta si congruenta a materialului, aducand argumente pertinente si informatii suplimentare din surse verificate. In ciuda acestor noi informatii care schimba semnificativ descrierea din stirea initiala sansele unei discutii echilibrate si argumentate sunt mai intotdeauna aproape de zero. Imediat dupa aparitia unei astfel de stiri apare un grup plin de pasiune pentru care materialul articolului naste o fervoare greu de stapanit. Ce analiza, care argument? Discutia curge instantaneu spre dihotmia „ai nostri” si „ai lor” la care se adauga si un sentiment de mandrie revansarda care invariabil se termina cu o concluzie de genul „le-au aratat ai nostri”.

Intrand in detalii constatam ca reactia acest grup de sustinatori nu apare din senin, ea se bazeaza pe sentimente si convingeri anterioare. Succesul descris  nu este vazut ca un caz izolat ci ca o reusita  a unei natii care din cauza altora nu si-a putut ocupa inca un binemeritat loc de frunte. Grupul realizeaza ca este doar o mica victorie si suntem departe de „recunoasterea” pe care o meritam dar valoare simbolica este mare, este cea a unui pas in directia buna si merita toata consideratia.

Spre deosebire de acest grup atat de inflacarat care se gandeste la un viitor mai luminos, si sunt atenti in a remarca orice ar putea semana cu niste pasii spre progres, mai exista alte doua grupuri. Unii au preocupari mult mai prozaice si concrete, se gandesc la problemele si bucuriile de acum si soarta viitorului indepartat nu ii intereseaza prea mult; ei traiesc in prezent si fiecare zi  este o oportunitate in felul ei. Mai sunt insa si altii, acestia remarca o astfel de stire a unei povesti de succces dar reactia lor este una nostalgica. E drept ca acel om a facut  ceva dar micul sau succes nu poate opri degradarea continua pe care o traieste societatea. Uneori acesti nostalgici se raporteaza la succesele/beneficiile perioadei comuniste, alteori la perioada plina de promisiuni ale Romaniei interbelice, fiecare la perioada in care a trait mai bine.

Care dintre ei are pana la urma dreptate? Ce semnificatie are pana la urma succesul unui conational? E un pas spre progres? E doar o stire oarecare si nerelevanta pentru cei multi? E o incununare a unui efort personal dar e irelevant pentru trendul negativ pe care se afla societatea?

Citindu-l pe Blaga ne reamintim de orizonturile temporale ale sufletului si ne dam seama ca el a raspuns de mult la aceste intrebari. Faptele realitatii sunt doar niste fapte. Pe langa aceste fapte fiecare om adauga ceva din vremea sufletului sau. Cei ce privesc spre un viitor luminos le vor pune lumina, cei preocupati de prezent le vor vedea ca pe niste fapte ale unei zile si isi vad de viata lor, cei ce a caror suflet a ramas in trecut le vor compara cu apusele vremuri de aur si cel mult vor zambi nostalgic.

Anunțuri