Schimbarea sociala

Ce este o schimbare? Poate semnifica multe lucruri dar in mare este o inlocuire a ceva cu altceva sau o trecere de la o stare la alta. Uneori schimbarile sunt percepute ca evenimente unice minore sau majore pe cand alteori au loc multiple schimbari care constituie o perioada de transformari.

La nivel social pana prin Evul mediu schimbarile erau mai degraba elemente punctiforme care de multe ori avea relevanta doar la nivel local. Cate un meserias mai imbunatatea axul la roata carutii sau un mecanism la un dispozitiv agricol dar in rest era liniste si pace. Omul putea fi aproape sigur ca lumea in care s-a nascut va fi in foarte mare parte o succesiune de evenimente repetitive.  Incepand cu perioada renascentista si ulterior continuandu-se revolutia industriala lucrurile au luat o alta intorsatura. Semintele schimbarii erau deja plantate cu mult inainte odata cu inceperea epocii explorarilor si colonizarilor care au fost stimulate de dorinta negustorilor si a regilor de a face bani. O serie de tehnologii, chiar daca nu erau deosebit complexe sau avansate au inceput sa circule dintr-o tara in alta, de pe un continent pe celalalt.

Astfel, istoria umanitatii poate fi legata de evolutiile din domeniul metalurgic. Initial metalele au fost asociate predominant cu armele si desi evolutia cunostintelor metalurgice a fost permanent stimulata sau in asociere cu domeniul militar, cu timpul prelucrarea metalelor a influentat si restul societatii. Utilizarea de metale noi si tehnologiile de prelucrare au fost si inca sunt domenii de actualitate. Incepand cu mici mecanisme de orientare pe mare, de masurare a timpului si continuand cu dispozitive sau utilaje complexe care inlocuiau munca omului metalele au fost strans legate de orice schimbare in istoria umanitatii. Pe langa evolutia din domeniul metalelor, a avut loc si un transfer de plante, de bunuri de larg consum, de noi materiale sau chiar de obiceiuri sociale sau legi.

Dar schimbarea nu e legata doar de idea de progres ci si cu cea de regres. Uneori castiga sau pierde toata lumea, alteori castigul unora poate fi pierderea altora. Migratiile popoarelor barbare au distrus civilizatii mult mai elevate iar perioada colonizarilor nu a fost chiar mana cereasca pentru cei colonizati. Deoarece schimbarea are si acest potential distructiv ea nu este la fel de dorita de toata lumea. Unii sunt aparatori ferventi ai ideii de schimbare, altii o urasc cu toata fiinta lor. Restul, cei mai multi dintre oameni, o privesc ambivalent. Schimbarea  poate fi si buna si rea astfel ca desi nu se pronunta categoric in favoarea sau defavoarea acesteia,  incearca sa profite de avantaje si sa evite dezavantajele.

Uneori schimbarile au loc consensual pentru ca aduc avantaje in diferite gradiente cam tuturor. E o schimbare ce are loc prin asimilare. Alteori schimbarile sunt initiate si impuse de un grup sau o persoana care se asteapta la anumite avantaje. Acesti initiatori iau atitudine fie pentru ca au anumite interese, fie pentru ca societatea e prea lenta. Deoarece schimbarile care aduc doar avantaje sunt mai rare si oricum nu prea incaiera oamenii punctul nevralgic se pare ca il constituie schimabrile care aduc si dezavantaje. In cazul in care exista un grup activ si o masa initial indiferenta implementarea schimbarii tot timpul naste reactii contrare. Se vorbeste mult de rezistenta la schimbare, fiind adesea asociata cu anumite optici mai inguste. Cei care nu vor schimbarea sunt prezentati ca persoane care nu inteleg mersul lucrurilor sau ca fiind atasati de valori perimate. Se poate intampla si asa dar acest punct de vedere e discutabil. Oamenii de obicei pot sa inteleaga mersul lucrurilor  iar atasamentul de valori are cel mai adesea o motivatie legata de un beneficiu.

Ce poate aduce negativ o schimbare? Sunt foarte multe feluri de consecinte neplacute dar in mare se refera la anumite elemente afective sau la pierderea unor beneficii. In primul caz oamenii pot refuza avantaje evidente, materiale sau de alt fel, din atasament fata de obiectul schimbarii. Omul nu este interesat de altceva mai bun pentru ca nu doreste sa schimbe cu nimic ceea ce deja are. In al doilea caz anumite persoane se pot opune schimbarii pentru ca le lezeaza castigurile, le reduce aria de influenta/control sau le afecteaza imaginea in fata celorlalti. Oamenii aflati in aceste situatii au tendinta de a se opune schimbarilor. Este mai greu de argumentat in favoarea schimbarii cand ea nu aduce doar beneficii ci doar inlocuieste anumite neajusuri cu altele. In acest moment apare suspiciunea si oamenii se intreaba de ce ar trebui sa lase ceva de la ei ca sa castige altii. Se deschid doua variante. Schimbarea este impusa sau negociata. Impunerea schimbarii necesita multe resurse pentru a o implementa si chiar si mai multe resurse pentru a o pastra deoarece permanent vor fi oameni care o vor sabota. Varianta negocierii incearca sa evite acest inconvenient. Desi ea depinde mult de fiecare context in parte, pentru a convinge pe cineva sa accepte o schimbare se pot face doar doua lucruri, sa i se garanteze conservarea avantajelor detinute sau, sa se negocieze garanteze alte beneficii in schimbul celor care vor fi pierdute. Cel mai simplu pare a garanta ceea ce omul deja are dar se poate intampla ca idea schimbarii sa afecteze tocmai acel lucru si varianta sa nu poata fi luata in considerare. Ramane varianta a doua, de a face un schimb, dar pentru ca aceasta sa reuseasca este nevoie sa fie gasite punctele de interes deoarece  conteaza nu doar ca schimbul sa se faca intre elemente de valori egale ci si ca cel afectat sa devina interesat.

In prezent societatea este un loc tot mai aglomerat si cu schimbari tot mai rapide. Linistea neschimbarii pe care o asociem cu mentalitatea din perioada evului mediu mai e la indemana doar daca ne mutam intr-o zona aflata departe de tehnologie sau de cerintele vietii actuale. Pana la urma se pare ca orice varianta am alege fiecare din ele are un pret…

Dincolo de gen

Ce este o femeie si ce este un barbat? Ce intrebare simpla… Toata lumea pare a sti raspunsul.  Hmm… Sa incercam sa punem intrebarea altfel; ce  este feminitatea si ce este masculinitatea? Raspunsurile se mai subtiaza, nivelul de certitudine scade iar diferentele culturale incep sa se faca simtite.

Dar daca vorbim de genul cu care acordam cel mai frecvent alte  lucruri, fiinte sau fenomene? Aici lucrurile se complica de-a binelea si apar diferente de la o limba la alta. Un substantiv care este la genul masculin intr-o limba poate fi la alt gen, feminin sau neutru in alta limba. Acest fapt  o sursa de multe confuzii pentru oamenii de rand si de multe discutii pentru cei de specialitate. Dincolo insa de aspectul strict al limbii si cat de bine permite aceasta astfel de nuantari, oamenii asociaza multe lucruri implicit cu genul feminin si masculin. Apa, luna, masa, casa sunt lucruri adesea  asociate cu feminitatea; calul, muntele, focul sunt lucruri sau fenomene asociate adesea cu masculinitatea. Exista multe variatiuni culturale dar mai important decat diferentele dintre ele este partea comuna. Indiferent ce exemple avem in vedere, adesea se judeca si prin prisma feminin-masculin desi oamenii nu realizeaza acest lucru.

Ce ii face oare pe oameni sa aiba acest gen de abordare fata de lumea din jurul lor? Unii au sustinut ca e vorba de arhetipuri care se transmit probabil genetic, altii au spus ca e vorba de influentele care se transmit copilului prin invatarea unei limbi si culturi.  E adevarat ca intre oameni si limbi exista o relatie de simbioza. Preocuparile oamenilor incarca limba cu noi cuvinte, sensuri sau prejudecati in timp ce limba incarca pe cei care o invata cu aceste semnificatii bune sau eronate. Mare parte a oamenilor nu realizeaza  in ce fel limba pe care o vorbesc si cultura in care au crescut le modeleaza felul de a vedea lumea din jurul lor si felul de a fi.

Chiar daca oamenii nu sesizeaza explicit felul in care limba sau cultura ii face sa gandeasca pe axa feminin-masculin ei totusi pot recunoaste feminitatea si masculinitatea. In astfel de clasificari sau caracterizari nu conteaza genul biologic. Barbatii pot fi numiti pampalai si isi pierd oarecum atributul masculinitatii sau femeile pot fi vazute ca amazoanele si atunci li se diminueaza o parte din latura feminina. Pe ce se bazeaza oamenii cand fac astfel de distinctii? Pe principiul pasiv-activ. Undeva adanc inradacinat in cultura umana a ramas prejudecata ca femininul e asociat cu pasivitatea iar masculinul cu activismul. Aceasta asociere nu e specifica doar culturii occidentale pentru ca acelasi principiu apare si in orient unde este reprezentat de yin si yang.

Am putea spune ca femeile sunt nedreptatite dar acest gen de simbolistica a acordat femininului si calitati. Care sunt oare aceste calitati? Nici nu trebuie sa cautam asa departe in trecut, ajunge sa dam o fuga pana la o judecatorie sau un tribunal si pe acolo pe undeva foarte probabil sa fie reprezentata o doamna bine, legata la ochi, cu o balanta intr-o mana si o sabie in cealalta. Balanta are o istorie veche. In contextul actual pare a fi destinata masurarii dreptatii dar in reprezentari antice era folosita de zei ca sa cantareasca inimile oamenilor cand treceau pe lumea cealalta. Dincolo insa de ceea ce se masoara, idea de balanta sugereaza echilibrul. Si de ce oare este asociata o femeie cu o balanta? Sa fie doar o reminiscenta a renascentismului, cand lumea a redescoperit cultura greaca veche iar institutiile publice si indeosebi cladirile justitiei au inceput sa fie construite cu coloane si frontispicii la fel ca pe vremea grecilor antici? Cumva din greseala sau din motive estetice au importat arhitectura greaca cu tot cu reprezentarea zeitei dreptatii?   E cam mult sa spunem ca un moft a putut persista atat de mult in timp. Pe undeva se mai ascund ceva motive. Unul dintre ele este acela ca in ciuda a milenii de patriarhat si asa zisa superioritate a barbatilor, femeile au fost mult timp considerate singurele capabile sa ajunga la adevarata cunoastere. Ce fel de cunoastere? Totul a inceput de la actul creatiei. Barbatul primitiv acorda partea cuvenita de respect femeii pentru un lucru pe care el nu il putea face: sa dea viata unui copil. De la aceasta treptat s-a facut un adevarat cult care a culminat cu imaginea zeitei Isis ca zeita a fertilitatii si maternitatii. Cultul misterelor lui Isis a fost  exportat in tot bazinul Mediteranei si ulterior si mai departe. Aceasta imagine a femeii care are acces la cunoastere s-a transmis mai departe prin Athena ca zeita a intelepciunii si Themis ca zeita a justitiei. Cea din urma este doamna care tine balanta in mana prin judecatoriile noastre. E drept ca apoi a aparut crestinismul care, cu o exceptie notabila, Sfanta Maria, a aruncat femeile tocmai in cealalta extrema pentru ca oricum erau doar un fel de produs secundar rezultat din coasta lui Adam si in plus au fost si destul de toante sa se lase ispitite de sarpele din copacul cunoasterii. Dupa cum vedem nici in textele crestine femeia nu a scapat de tot de legatura cu cunoasterea. In ciuda acestor influente istoric recente, in societate imaginea femeii ca detinatoare a secretelor a persistat desi predominant cu conotatii negative. In evul mediu erau cam singurele asociate cu vrajitoria si chiar si in prezent domeniul clarviziunii este considerat mai aproape de partea feminina. In acelasi sens dar intr-o lumina mai favorabila, in ultimii ani se bate destul de multa moneda pe cunoasterea afectiva, respectiv empatia, precum si intuitia superioara a femeilor.

Atributul intelepciunii nu apare legat exclusiv de latura feminina pentru ca in paralel cu influentele cultului lui Isis, in alte areale culturale au existat modele diferite care treptat s-au cristalizat in arhetipul batranului intelept. Ceea ce apare mult mai specific femininului este insa echilibrul.

Reprezentarile acestor trei concepte, inertia, schimbarea si echilibrul le intalnim zilnic. Poate fi vorba de textele melodiilor, de mesajele reclamelor, de ofertele politice, si de multe altele, toate rezonand pozitiv cu noi doar daca suntem pe pozitii relativ apropiate pe acea axa a feminitatii-masculinitatii.