Schimbarea sociala

Ce este o schimbare? Poate semnifica multe lucruri dar in mare este o inlocuire a ceva cu altceva sau o trecere de la o stare la alta. Uneori schimbarile sunt percepute ca evenimente unice minore sau majore pe cand alteori au loc multiple schimbari care constituie o perioada de transformari.

La nivel social pana prin Evul mediu schimbarile erau mai degraba elemente punctiforme care de multe ori avea relevanta doar la nivel local. Cate un meserias mai imbunatatea axul la roata carutii sau un mecanism la un dispozitiv agricol dar in rest era liniste si pace. Omul putea fi aproape sigur ca lumea in care s-a nascut va fi in foarte mare parte o succesiune de evenimente repetitive.  Incepand cu perioada renascentista si ulterior continuandu-se revolutia industriala lucrurile au luat o alta intorsatura. Semintele schimbarii erau deja plantate cu mult inainte odata cu inceperea epocii explorarilor si colonizarilor care au fost stimulate de dorinta negustorilor si a regilor de a face bani. O serie de tehnologii, chiar daca nu erau deosebit complexe sau avansate au inceput sa circule dintr-o tara in alta, de pe un continent pe celalalt.

Astfel, istoria umanitatii poate fi legata de evolutiile din domeniul metalurgic. Initial metalele au fost asociate predominant cu armele si desi evolutia cunostintelor metalurgice a fost permanent stimulata sau in asociere cu domeniul militar, cu timpul prelucrarea metalelor a influentat si restul societatii. Utilizarea de metale noi si tehnologiile de prelucrare au fost si inca sunt domenii de actualitate. Incepand cu mici mecanisme de orientare pe mare, de masurare a timpului si continuand cu dispozitive sau utilaje complexe care inlocuiau munca omului metalele au fost strans legate de orice schimbare in istoria umanitatii. Pe langa evolutia din domeniul metalelor, a avut loc si un transfer de plante, de bunuri de larg consum, de noi materiale sau chiar de obiceiuri sociale sau legi.

Dar schimbarea nu e legata doar de idea de progres ci si cu cea de regres. Uneori castiga sau pierde toata lumea, alteori castigul unora poate fi pierderea altora. Migratiile popoarelor barbare au distrus civilizatii mult mai elevate iar perioada colonizarilor nu a fost chiar mana cereasca pentru cei colonizati. Deoarece schimbarea are si acest potential distructiv ea nu este la fel de dorita de toata lumea. Unii sunt aparatori ferventi ai ideii de schimbare, altii o urasc cu toata fiinta lor. Restul, cei mai multi dintre oameni, o privesc ambivalent. Schimbarea  poate fi si buna si rea astfel ca desi nu se pronunta categoric in favoarea sau defavoarea acesteia,  incearca sa profite de avantaje si sa evite dezavantajele.

Uneori schimbarile au loc consensual pentru ca aduc avantaje in diferite gradiente cam tuturor. E o schimbare ce are loc prin asimilare. Alteori schimbarile sunt initiate si impuse de un grup sau o persoana care se asteapta la anumite avantaje. Acesti initiatori iau atitudine fie pentru ca au anumite interese, fie pentru ca societatea e prea lenta. Deoarece schimbarile care aduc doar avantaje sunt mai rare si oricum nu prea incaiera oamenii punctul nevralgic se pare ca il constituie schimabrile care aduc si dezavantaje. In cazul in care exista un grup activ si o masa initial indiferenta implementarea schimbarii tot timpul naste reactii contrare. Se vorbeste mult de rezistenta la schimbare, fiind adesea asociata cu anumite optici mai inguste. Cei care nu vor schimbarea sunt prezentati ca persoane care nu inteleg mersul lucrurilor sau ca fiind atasati de valori perimate. Se poate intampla si asa dar acest punct de vedere e discutabil. Oamenii de obicei pot sa inteleaga mersul lucrurilor  iar atasamentul de valori are cel mai adesea o motivatie legata de un beneficiu.

Ce poate aduce negativ o schimbare? Sunt foarte multe feluri de consecinte neplacute dar in mare se refera la anumite elemente afective sau la pierderea unor beneficii. In primul caz oamenii pot refuza avantaje evidente, materiale sau de alt fel, din atasament fata de obiectul schimbarii. Omul nu este interesat de altceva mai bun pentru ca nu doreste sa schimbe cu nimic ceea ce deja are. In al doilea caz anumite persoane se pot opune schimbarii pentru ca le lezeaza castigurile, le reduce aria de influenta/control sau le afecteaza imaginea in fata celorlalti. Oamenii aflati in aceste situatii au tendinta de a se opune schimbarilor. Este mai greu de argumentat in favoarea schimbarii cand ea nu aduce doar beneficii ci doar inlocuieste anumite neajusuri cu altele. In acest moment apare suspiciunea si oamenii se intreaba de ce ar trebui sa lase ceva de la ei ca sa castige altii. Se deschid doua variante. Schimbarea este impusa sau negociata. Impunerea schimbarii necesita multe resurse pentru a o implementa si chiar si mai multe resurse pentru a o pastra deoarece permanent vor fi oameni care o vor sabota. Varianta negocierii incearca sa evite acest inconvenient. Desi ea depinde mult de fiecare context in parte, pentru a convinge pe cineva sa accepte o schimbare se pot face doar doua lucruri, sa i se garanteze conservarea avantajelor detinute sau, sa se negocieze garanteze alte beneficii in schimbul celor care vor fi pierdute. Cel mai simplu pare a garanta ceea ce omul deja are dar se poate intampla ca idea schimbarii sa afecteze tocmai acel lucru si varianta sa nu poata fi luata in considerare. Ramane varianta a doua, de a face un schimb, dar pentru ca aceasta sa reuseasca este nevoie sa fie gasite punctele de interes deoarece  conteaza nu doar ca schimbul sa se faca intre elemente de valori egale ci si ca cel afectat sa devina interesat.

In prezent societatea este un loc tot mai aglomerat si cu schimbari tot mai rapide. Linistea neschimbarii pe care o asociem cu mentalitatea din perioada evului mediu mai e la indemana doar daca ne mutam intr-o zona aflata departe de tehnologie sau de cerintele vietii actuale. Pana la urma se pare ca orice varianta am alege fiecare din ele are un pret…

Anunțuri

Limitele suportabilitatii

Cat rezista un om? Cateva minute fara aer, cateva zile fara apa si cateva saptamani fara hrana. Dar la stres cat rezista? Cata suferinta poate duce un om? Aici raspunsul e ceva mai complicat. Unii oameni cedeaza imediat, altii reusesc sa traiasca zeci de ani cu dificultati. Nietzsche spunea ca „ce nu il distruge il face mai puternic” dar sa nu uitam ca pana la urma si-a cam subrezit sanatatea asa ca merita sa ne intrebam daca chiar avea dreptate.

Cand vorbim de suferinta sufleteasca nu prea exista repere obiective. Exista niste clasificari cu cele mai importante situatii de stress ce pot afecta viata unui  om dar  sunt confirmate doar statistic si mai putin cazuistic. Acestea iau in considerare niste valori medii ale intensitatii si duratei disconfortului resimtit.  E foarte posibil ca la majoritatea oamenilor pierderea serviciului sa fie mai stresanta decat un accident usor dar exista si exceptii. De ce exista astfel de diferente? Pentru ca suferinta este o traire subiectiva si depinde in ce masura este investit elementul care este afectat. Daca nu ne pasa de ceva ne doare mai putin ca i se intampla ceva.

De ce nu rezista toti oamenii la fel? Pentru ca nu le abordeaza toti la fel. Unii deja au experienta cu alte probleme asemanatoare si stiu cum sa faca pentru a-si reduce disconfortul. Incearca sa se detaseze de problema, incearca sa o priveasca din alt punct de vedere, se implica in alte activitati, povestesc si altora lucrurile care ii framanta, cer ajutorul celor din jur. La polul opus sunt persoanele care se lupta non-stop de unii singuri pana la final; ori e gata problema ori sunt ei gata.

Cum se dobandeste experienta? Cu noroc, cu ajutor si cu mult munca. De ce cu noroc? Pentru ca trebuie sa avem noroc sa nu dea peste noi o problema atat de mare incat sa ne invalideze pentru mult timp sau toata viata. Exista un anumit ecart intre resursele proprii si dificultatea problemei pe care oamenii il pot acoperi. Daca dificultatea problemei e cu mult mai mare decat resursele disponibile ale unei persoane atunci ea nu poate gasi o solutie in fata respectivei greutati. Daca omul are noroc viata ii va pune doar probleme care pot fi compensate de potentialul resurselor sale. De ce cu ajutor? Pentru ca uneori ceilalti pot sa ne dea solutii pe care doar cu greu le-am gasi de unii singuri. Daca nu e nici un sprijin la indemana atunci poate avem noroc sa avem suficient timp la dispozitie sa le putem rezolva singuri.

Cum cedeaza oamenii? Uneori brusc alteori treptat. Indiferent cum se intampla efectul este acelasi, omul isi schimba felul de a fi. Uneori devin excesiv de preocupati de anumite teme, alteori devin tematori sau tristi, alteori se refugiaza intr-o lume imaginara care se intalneste doar tangential cu realitatea celorlalti.

Creste rezistenta cu varsta? De obicei asa se intampla. Dar e bine de mentionat ca aceasta nu se intampla la toti oamenii si ca e posibil ca dupa o anumita varsta aceasta abilitate de a rezista greutatilor sa se diminueze.

Sunt multe aspecte care influenteaza capacitatea cuiva de a face fata unor probleme de viata. In mod curent avem tendinta sa privim mai critic oamenii care nu pot face fata acelorasi probleme cu care se confrunta majoritatea. O privire analitica nu strica dar in ceea ce priveste critica un pic de cumpatare e binevenita. Inainte de a critica am face un serviciu tuturor si chiar si noua insine daca am incerca sa intelegem care e cauza pentru care cineva cedeaza in fata unei probleme. Nu e vorba intotdeauna de rea-vointa sau neatentie, e posibil ca persoana deja sa fie fragilizata de probleme anterioare iar esecul la care am asistat sa fie paiul care face diferenta intre greu si prea greu.