Esecul

Esec? Nu suna bine deloc. Nimanui nu ii place sa piarda. Intr-o lume ce valorizeaza competitia si succesul a inregistra un esec pare o situatie putin confortabila. Ce este un esec? Desi exista mai multe sinonime pentru acest cuvand: infrangere, nereusita, insucces, cadere, etc. , este greu de spus ca vreunul din aceste cuvinte lamuresc cu exactitate ce ar fi un esec.

De unde provine aceasta ambiguitate? Din subiectivitatea cu care sunt privite esecurile si din multitudinea de criterii dupa  care pot fi ele analizate. Subiectivitatea este usor de remarcat in situatii in care intr-un grup de persoane, care au un scop comun, un anumit rezultat este considerat un succes de catre unii si un esec de catre altii. Un scor obtinut la un meci oarecare poate fi o incantare pentru cativa jucatori, poate fi considerat acceptabil de alti cativa si poate fi vazut ca un esec de restul. Se poate vorbi de un gradient al esecurilor, ele putand fi considerate partiale sau totale. Pe de alta parte asa cum castigurile pot fi de mai multe feluri tot asa si esecurile pot fi variate. Un esec poate fi financiar, de imagine, de influenta, etc. Oamenii pot lua in calcul multe criterii cand evalueaza reusita/nereusita unei actiuni sau activitati, efortul, investitiile, modalitatea de executie, moralitatea mijloacelor de executie, timpul avut la dispozitie, resursele disponibile, capacitatea de organizare, precum si multe altele.

Incercand sa gasim elemente comune in tot acest hatis al subiectivitatii si al multitudinii de criterii se poate spune un singur lucru. Esecul este mai adesea o traire decat un fapt. Esecul este raportat la o suma de asteptari si mai rar la niste date exacte. Fiecare om are anumite convingeri ce il indeamna spre anumite actiuni sau atitudini in speranta de a obtine anumite rezultate. Privind mai obiectiv, incapacitatea sau nesansa de a ajunge pe deplin la aceste rezultate poate fi privita ca un esec.

Desi nereusita de a ajunge la un rezultat dorit pare o definitie destul de scurta si cuprinzatoare a esecului, acest raspuns deschide si intrebari. Adica cum, un om care a dorit sa bata un cui in perete intr-un minut si a si reusit sa faca acest lucru a fost un om incununat de succes iar un alt om care si-a propus sa bata 10 cuie in perete tot intr-un minut si a reusit sa bata doar 9 a inregistrat un esec? Desi definitia ramane in picioare totusi bunul simt ne impinge sa luam in calcul si complexitatea sau dificultatea scopului urmarit. La fel de importante sunt si resursele disponibile sau angrenate. Nu e tot una sa bata cuie un tip atletic si intr-o stare fizica excelenta sau o persoana firava, suferind de un discomfort sau chiar de un handicap oarecare. Nu este de uitat nici contextul pentru ca este de luat in calcul si duritatea zidului in care se bat cuiele dar si factorii perturbatori care se pot manifesta in timpul realizarii respectivei activitati. Iar aceste cateva repere nu sunt decat unele dintre cele mai evidente si relevante.

Parca pentru a complica lucrurile si mai mult esecul este incarcat si cu o dimensiune temporala.  Se spune ca nu e relevant daca se castiga o batalie, conteaza cine castiga razboiul. Sunt atatea exemple de oameni de succes care au inregistrat nereusite in viata lor. Marea lor abilitate, pe langa efort sustinut, organizare, noroc si multe altele, a fost sa considere toate aceste nereusite doar niste lupte pierdute si sa continue sa spere ca isi pot atinge obiectivele dorite, ca pot castiga razboiul pe care l-au inceput. Privind din aceasta perspectiva esecul poate rezulta  din doua motive, din imposibilitatea fizica a atingerii scopului propus cu mijloacele sau timpul avut la dispozitie sau, din renuntarea la scopul propus. Imposibilitatea fizica este relativa. Mai ales in domeniul tehnic sau stiintific, ceea ce este imposibil astazi poate deveni posibil maine de aceea sunt multi oameni care nu sunt intimidati de esecurile provocate de astfel de limite. Odata insa cu renuntarea, posibilitatea sau imposibilitatea atingerii unui obiectiv devine nerelevanta pentru ca omul renunta sa mai investeasca in atingerea lui. De ce unii oameni pot trece peste esecuri iar altii renunta cand dau de greutati? Un astfel de raspuns implica in primul rand felul de a fi al omului si convingerile sale. Cu cat un om este mai convins de un lucru cu atat el va fi mai greu de oprit. Nu lipsa resurselor sau a timpului face oamenii sa renunte ci in primul rand lipsa sau slabiciunea convingerilor asupra scopului dorit. Cu cat un om isi propune scopuri mai superficial cu atat va renunta mai usor la ele.

Desi cel mai adesea, la o prima privire, in estimarea esecului oamenii iau in calcul doar rezultatul final mai devreme sau mai tarziu se pune si problema eficientei cu care a fost obtinut un anumit rezultat. In mod oarecum paradoxal si un succes poate fi considerat un esec. Nimeni nu este deosebit de incantat cand, desi a reusit sa isi atinga scopul propus, constata ca a platit pentru el mai mult decat ar fi fost dispus. A plati pentru ceva cu timp, munca sau bani mai mult decat se crede ca face e un sentiment frustrant. La fel de frustrant este sa se constate ca scopul dorit aduce implicatii nedorite sau ca nu corespunde deloc expectatiilor sau aspiratiilor initiale. Acest gen de esec adesea ramane ascuns celorlalti dar cel ce il traieste il resimte ca o nereusita si va incerca sa limiteze efectele sale renuntand la ceea ce a obtinut sau incercand sa compenseze cu altceva.

Orice ar incerca oamenii sa faca, esecurile nu se pot evita. Unii prefera sa isi stabileasca obiective facile altii sa lupte chiar si cu morile de vant doar ca sa nu fie siliti sa simta gustul esecului. Insa, dincolo de aceste modalitati nerealiste de a-si proteja imaginea, oamenii pot face altceva, sa invete din nereusita lor. Sa invete ce trebuie schimbat, uneori mijloacele folosite pentru atingerea scopului dorit, alteori chiar scopul in sine.

Anunțuri

Succesul

Este unul dintre cele mai dorite lucruri. Se vorbeste atat de mult despre succes incat fara sa vrem societatea se dihotomizeaza in cei cu si cei fara succes. Oricine a avut macar un moment in viata cand a dorit ca efortul sau sa fie incununat de succes. Desi este un fapt atat dorit si ocupa atat de mult loc in mentalul colectiv parerile divergente nu lipsesc.

Exista un singur fel de succes? Nici pe departe. In mare succesul este asociat cu o reusita intr-un anumit domeniu sau intr-o anumita activitate dar exista si un curent care asociaza succesul cu bunastarea sau puterea obtinuta. Pentru cei mai multi succesul este in legatura directa cu valoarea proprietatilor sau marimea conturilor. Pentru multi altii succesul este legat de faima, de respectul sau adulatia pe care o arata cei din jur. Pentru un grup mai mic succesul este in legatura cu puterea de a controla. Pentru un grup si mai mic succesul are conotatii morale sau spirituale.

In afara de cei care urmaresc o anumita dezvoltare spirituala din nevoia de armonie interioara, toate celelalte variante ale succesului implica componenta sociala. Uneori este mai pregnanta alteori mai disimulata dar, intotdeauna e prezenta. Cei care vor acceptul sau respectul celorlalti sunt dependenti 100% de ceilalti. Uneori pentru aceasta apeleaza la convingere, persuasiune sau manipulare. Alteori gasesc o modalitate de a face bani si apoi isi formeaza un nucleu de sustinatori sau daca nu reusesc aceasta atunci merg pe calea mai simpla si isi cumpara un cerc de laudatori. Cei care doresc succesul pentru a-si creste averea, respectiv calitatea vietii, depind si de opiniile celorlalti. Atat timp cat oamenii oamenii doresc sa castige pentru a-si acoperi nevoile la un nivel decent aspectul social exista, dar nu e foarte pronuntat. Odata insa ce omul inclina spre achizitia de bunuri sau servicii considerate in segmentul de lux, aspectul social este mult mai accentuat. De multe ori oamenii cumpara obiecte de lux doar pentru a-si etala resursele in fata celorlalti. Din pacate in aceasta logica stramba acel „cuget deci exist” e transformat in mult mai prozaicul „consum, deci exist” iar cu cat se consuma mai mult sau mai scump cu atat omul poate avea impresia ca traieste mai intens. Nevoia de control nu este unitara, unii vor succesul pentru a dobandi control asupra propriei vieti si doresc sa scape de „socialul” din viata lor, iar altii vor sa ii controleze pe ceilalti vor sa isi extinda influenta in societate. Pana la urma se pare ca notiunea de succes are multe de a face cu viata in grup.

Nu toate societatile, din toate perioadele istorice,  au aceleasi definitii ale succesului. In fiecare societate dintr-o anumita perioada sau locatie exista cateva modele ale omului de succes. Adeseori aceste modele sunt divizate in functie de genul, varsta sau microgrupul de care apartine o persoana. Trecand de aceste diferente exista insa si puncte comune. Pentru cei tineri modelul presupune ca ei pot sa isi insuseasca cat mai bine abilitatile care se presupune ca le vor asigura un trai prosper, in perioada adulta succesul este confirmarea cunostintelor sau abilitatilor detinute si transformarea lor in bani, influenta sociala, etc.

Exista o reteta a succesului? Mare parte a oamenilor asociaza succesul cu o crestere, o transformare. Aceasta este pusa seama nivelului de vointa si munca. Idea reclamei de la Adidas  „daca vrei, poti” a preexistat reclamei si fiind foarte sintetica, a venit ca o manusa pentru cei care cred ca munca si vointa aduc succesul. Altii asociaza succesul cu pedigree-ul persoanei, cu relatiile existente sau pur si simplu de sansa. Adevarul este ca nu exista nici o reteta verificata pentru a ajunge un om de succes. Succesul este un amestec capricios de asumare a anumitor valori, resurse, munca, context si noroc. Ce are succesul cu asumarea de valori? Deoarece societatea promoveaza modelul succesului se pot vedea oameni care adera la acest model dar se pot vedea si oameni care sunt in afara acestui trend social si prefera sa isi stabileasca alte prioritati in viata chiar daca prin aceasta sunt siguri ca niciodata grosul populatiei nu ii vor considera oameni de succes. Ce sunt resursele? Am putea sa ne gandim la bani, la relatiile cu care pot ajuta familia sau prietenii sau alte forme de sprijin dar nu am acoperi intreaga arie a resurselor. Adesea oamenii uita ca si intelectul, educatia primita, modelele familiale avute in copilarie, sanatatea mentala sau fizica sunt tot resurse. Oamenii nu sunt nici pe departe egali in ceea ce priveste aceste resurse. Munca este foarte valorizata si se poate spune ca oarecum e pe buna dreptate in aceasta situatie dar se uita ca volumul muncii nu este nici pe departe in corelatie directa cu succesul sau prosperitatea. Munca lipsita de un plan si de elementul original nu are nimic de a face cu succesul si doar foarte rar cu o oarecare prosperitate. Contextul si sansa sunt si ele foarte importante. Contextul pune la dispozitie anumite oportunitati care pot fi exploatate. Daca omul nu este la locul si timpul potrivit se poate intampla ca toate eforturile sale sa fie complet inutile si sa nu aiba nici o sansa sa acceada la starea de succes. Sansa se refera la norocul unora in defavoarea celorlalti. Desi contextul ofera sanse tuturor si sa zicem ca resursele de care dispun si munca pe care o depun mai multi oameni sunt aproape identice, norocul face diferenta intre ei si doar unul va avea acces la oportunitatea oferita de un anumit context.

Multe dintre aceste componente ale succesului sunt neglijate si oamenii pot cadea in pacatul sa isi asume succesul mai mult decat e cazul. Insa, desi succesul este atat de dorit, oamenii se intampla sa uite un lucru simplu, ar trebui sa fie mai atenti ce isi doresc pentru ca se poate intampla sa le reuseasca…