Non-utopia mioritica

De cateva  zile, stiri nesfarsite despre inca un personaj caragialesc din politica romaneasca. Pana acum nu am stiut de el ca persoana si nu am stiut cum arata dar ca personaj e deja un cliseu: ceafa lata si ochi porcini, o minte simpla dotata  cu o oarecare viclenie, preocupari pentru lucruri materiale, arogant fata de cei pe care ii considera neimportanti, slugarnic fata de superiori, lipsa sentimentului raspunderii. Profil de lacheu suit la rol de politician de o clasa politica corupta intr-o tara in deriva morala. E plina scena politica de astfel de aratari. Habar nu au de politica. Adica, de stiinta administrarii statului. Sa nu confundam politica cu jocurile de culise in care orice diferente ideologice dispar iar aceste personaje croiesc cele mai bizare combinatii politice, adevarate struto-camile, doar ca sa stea agatati de o functie publica in care sa faca cat mai putin pe bani cat mai multi.

Imaginea acestui personaj e deja un cliseu pentru cei numiti politicieni pe la noi si fara sa vreau mi-a fugit gandul la Platon. Acesta era un om de bine (apare chiar si pictat in biserici 🙂  ) care acum mai bine de doua milenii visa ca oamenii ar putea trai mai bine daca statul (cetatea) ar fi condusa de cine trebuie. Se pare ca visul acesta a fost destul de frecvent pentru ca omul pana la urma a scris si o carte, Republica, unde enunta un fel de reguli care ar putea ajuta sa se ajunga la o societate utopica pe care el o credea perfecta.

Interesant in aceasta carte si relevant pentru povestea cu caricaturile astea de politicieni  este ca Platon a incercat sa faca o clasificare a oamenilor si sa vada care pentru ce e bun. Norocul lui ca pe vremea aceea nu erau atatea specializari asa ca i-a iesit o clasificare simpla: conducatori, gardieni (militari dar nu numai) si restul populatiei unde intrau agricultorii, mestesugarii, artistii si toti ceilalti.  Clasificarea sa nu era ereditara dar el credea ca natura umana nu este la fel la toti oamenii. Oamenii ar avea trei laturi sufletesti, ratiunea, verva si apetitul si ca intotdeauna una dintre ele predomina asupra celorlalte doua. El credea ca odata format felul de a fi al unui om el e putin probabil sa se schimbe iar ca o exemplificare, el compara natura umana cu natura metalelor;  asocia conducatorii cu aurul, gardienii cu argintul iar pe ceilalti cu bronzul.

Fiecare categorie putea sa se comporte onorabil sau nu asa ca Platon a mentionat si care ar trebui sa fie virtutea de baza a fiecarora. Conducatorii ar trebui sa fie intelepti, sa aiba capacitatea de a intelege realitatea si de a face judecati impartiale. Gardienii ar trebui sa fie curajosi, sa aiba vointa de a apara comunitatea de orice dusmani indiferent de cat ar fi de riscant pentru propria persoana. Ceilalti ar trebui sa fie moderati, sa isi subordoneze interesele personale scopurilor sociale mai inalte si sa faca ceva util pentru cei din jur. Platon credea ca daca fiecare ar face lucrul pentru care e potrivit toata comunitatea ar functiona armonios.

Asa vedea utopicul de Platon societatea perfecta… Nu stim daca avea sau nu dreptate intru totul pentru ca Republica lui inca nu fost concretizata niciunde dar din experienta noastra putem spune ca cel putin partial avea dreptate, daca oamenii nu fac treaba pentru care e potrivita natura lor umana si nu incearca sa fie virtuosi societatea e intr-o permanenta decadere. Revenind la politicienii mioritici constatam nu numai ca nu sunt intelepti dar nu prezinta nici macar virtutea oamenilor de rand, moderatia. Singurul lucru care conteaza pentru multi dintre ei e pofta personala si nu au nici cea mai mica inclinare sa isi subordoneze interesele personale scopurilor sociale si sa faca ceva util pentru cei din jur. Daca tot suntem asa departe de utopia lui Platon iar partidele nu au nici un fel de etica si sustin astfel de caricaturi poate ar trebui ca oamenii de rand sa isi activeze intelepciunea politica macar de alegeri si sa evite sa ii mai voteze.

Anunțuri