Privirea si vederea

Este a privi egal cu a vedea? Am fi tentati sa dam un raspuns afirmativ. Normal, daca privesti un lucru il si vezi. Dar daca privim mai multe lucruri? Am fi tentati sa dam tot un raspuns afirmativ. Omul nu are probleme sa priveasca mai multe obiecte deodata si sa le si retina. Dar daca am privi o imagine complexa cu o multitudine de elemente? Daca am raspunde tot afirmativ am gresi. Privind un peisaj, o perspectiva urbana ori un grup mai mare de oameni se poate remarca ca nu toti oamenii remarca aceleasi elemente si ceea ce scapa unora este vazut de catre ceilalti.

Carui fapt se datoreaza aceste diferente? De ce privind la aceleasi lucruri oamenii le scapa pe unele din vedere dar sunt atrasi de altele? Ar parea ca sunt o multitudine de motive pentru aceste diferente dar toate isi au originea in varietatea de semnificatii acordate. Si atunci, ce este o semnificatie? Cred ca in acest context cel mai bine i se potriveste definirea ca valoare simbolica a unui lucru. Valoarea simbolica este o apreciere subiectiva. Acest subiectivism are mai multe surse: nevoile, educatia/profesia si cultura.

Nevoile sunt niste manifestari destul de deranjante si de obicei nu se lasa pana nu fac oamenii sa ia masuri  pentru a le diminua. Din cauza ca sunt atat de presante cel mai adesea oamenii sunt influentati de ele si sunt orientati spre obiectul nevoilor chiar mai mult decat isi doresc. Un om flamand vede prima oara mancarea, un om sarac  va remarca belsugul sau lipsa grijilor. Cu astfel de nevoi mai simple, mai directe, legatura dintre ele si lucrurile care atrag privirea este mai usor de urmarit. Lucrurile devin mult mai complicate cand intervin nevoi mai complexe cum ar fi nevoia de securitate, de frumos, de dominare, de respect. Rezolvarea acestor nevoi este influentata si de nivelul de educatie si tipul de cultura la care are acces persoana.

Educatia nu se rezuma la plicticoasele ore din scoala cand se enumara nesfarsite ecuatii, formule si alte date oarecum sterile care mai devreme sau mai tarziu vor fi uitate. Educatia este in primul rand accesul la informatie. De aceea nu este vorba doar de educatia formala ci de totalitatea informatiei cu care cineva vine in contact la scoala dar si din carti, reviste, pagini web, emisiuni TV sau radio. Cu cat o persoana vine in contact cu mai multa informatie si retine mai mult din ea, cu atat orizontul de semnificatii este semnificativ este largit. Uneori aceasta informatie ramane doar la nivel de cultura generala, alteori ajuta persoana sa practice o anumita profesie. De aici pana la „defectul profesional” mai este doar un pas. Cultura generala doar arata multitudinea de semnificatii a diverse lucruri pe cand un profesionist inrait poate avea tendinta de a vedea predominant prin prisma cunostintelor sale profesionale. Cand se viziteaza un oras strain un om cu ceva cunostinte de arhitectura poate identifica diferitele genuri de cladiri dupa aspectul lor exterior pe cand un arhitect poate remarca atat elementele estetice dar si cele care ii descriu structura cladirii, materialele utilizate sau de ce s-a optat pentru anumite solutii constructive.

Diversele culturi cu care se vine in contact modifica si ele perceptia lucrurilor. Acest lucru nu apare foarte evident pentru cei care nu au iesit decat foarte rar din propria cultura sau pentru turistii care trec in mare viteza prin hoteluri de cinci stele, restaurante care le ofera mancarea de acasa sau un meniu mai putin traditional sau obiective turistice intesate cu kitsch-uri. A calatori nu inseamna a face poze cu propriul grup sau persoana avand ca fundal diverse cladiri sau peisaje dupa care se alearga frenetic pentru a bifa lista de obiective si a umple bagajele de suveniruri. Adevarata calatorie inseamna a intelege semnificatii. A intelege cum vad alti oameni lucruri din jur, lumea sau viata. Cu cat un om are  acces la mai multe culturi cu atat poate intelege mai mult din ceea ce priveste si poate fi atras de detalii care scapa celor nefamiliarizati cu traditiile diverselor grupuri umane.

Se pare ca nu vedem tot ceea ce privim. Nevoile si defectele profesionale ne imping spre temele lor preferate pe cand educatia si accesul la diverse culturi ne pot largi campul de semnificatii. Dar subiectivismul uman nu se opreste aici. Rareori lucrurile vazute raman in memoria omului in adevaratul lor context. Este deja un fapt verificat ca depozitiile martorilor isi pierd mult din obiectivitate la trecerea a mai mult de 24 de ore de la urmarirea unui anumit eveniment. Se uita detalii, se reorganizeaza sirul evenimentelor, se modifica locul diverselor lucruri. Si acest fenomen nu are loc doar in cazul martorilor ci si in cazul unui simplu privitor. Fara sa vrea mintea umana are tendinta de a modifica memoriile, de a reduce nefamiliarul la familiar, de a diminua si elimina anumite detalii sau, de a face asocierea cu alte lucruri asemanatoare vazute in alt context.

Hmm, nu vedem tot ce privim si nu retinem corect multe din cele pe care le vedem. Romanii au simtit ei ceva despre subiectivismul uman si au spus ca „degustibus et coloribus non disputandum est”. Ceea ce parea o recomandare politicoasa, are insa si un substrat real si implicatii chiar si dincolo de cele intuite de cei din antichitate.

Anunțuri

Intelegerea cuvantului

Intelege toata lumea intreaga informatie cu care vine in contact? Nici pe departe. De ce? Pentru ca informatia poate fi inteleasa doar daca exista un anumit nivel de educatie. Ar da impresia ca suna prea pompos dar nu e nici pe departe asa. Pentru a intelege informatia este nevoie sa fie cunoscute cuvintele in care este transmis si uneori sa aiba cunostinte anterioare specifice.

Cum adica, lumea nu stie cuvinte? Au fost si vor mai fi nenumarate interviuri pe strada in care trecatorii sunt intrebati asupra semnificatiilor diferitelor cuvinte. Destul de des lumea nu cunoaste semnificatia cuvintelor sau au doar o idee foarte vaga despre ce ar putea ele insemna. Cum adica e nevoie de cunostinte anterioare specifice? Diferitele domenii au dezvoltat termeni de specialitate care au condus la un „jargon” profesional in fiecare domeniu. Adesea astfel de termeni de specialitate apar in media dar exista o parte semnificativa a populatiei care nu ii intelege pentru ca nu ii cunoaste. Nu exista emisiune de stiri sa nu vorbeasca despre ce se mai intampla in justitie si adesea se folosesc termeni atat de specifici domeniului incat multi oameni inteleg doar vag si cu denaturari mesajul transmis. Desi uneori oamenii au impresia ca inteleg ceea ce s-a spus, ei se bazeaza mai mult pe intonatia, mimica si gesturile care insotesc cuvantul si mai putin pe cuvantul in sine. Ei simt ca mesajul a fost „de bine” sau „de rau” dar nu inteleg nuantele juridice vehiculate. Aceasta intelegere partiala poate fi pusa in evidenta printr-o modalitate simpla si la indemana: cei care au ascultat o astfel de stire si spun ca au inteles-o sunt rugati sa o redea. In cele mai multe cazuri e jale. Lipsindu-le cuvintele de specialitate sau necunoscand exact semnificatia si utilizarea lor cel mai adesea reproducerea nu seamana mai deloc cu mesajul initial. In cazul altor domenii, de exemplu IT, omul de rand este complet depasit de situatie pentru ca mai toti termenii vehiculati se incadreaza la categoria „limba straina”.

Sa presupunem insa prin absurd ca oamenii ar cunoaste toate cuvintele. Ar mai fi si alte probleme? Ar mai fi ceva. Oamenii inteleg semnificatia cuvintelor sau expresiilor si prin prisma experientelor de viata. Ce inteles poate avea cuvantul bucurie sau durere pentru cel ce nu s-a bucurat sau nu a suferit niciodata? Evident ca poate exista o intelegere descriptiva a conceptelor dar semnificatia lor subtila, multimea de conexiuni si trairi care le sunt asociate nu sunt percepute. In plus, chiar daca respectivele situatii sunt traite nu putem fi siguri ca sunt deplin intelese. O experienta de viata ofera ceva impresii dar daca omul acumuleaza multiple experiente de viata capacitatea sa de intelegere se modifica. Aceasi poveste poate fi altfel perceputa de un copil, un tanar, un adult  sau un batran. Fiecare o vede prin experientei acumulate si a nevoilor care il anima.

De ce experienta acumulata influenteaza intelegerea unui mesaj? Datorita faptului ca informatia poate prezenta grade diferite de complexitate. Exemplul tipic este cel al unei carti „grele”. Daca o dam sa fie citita unor oameni de varste diferite intodeauna constatam ca exista diferente de intelegere cauzate de varsta. Copii sunt mai preocupati de partile care descriu aspecte vizuale interesante si actiuni de amploare, un tanar sau un adult e remarca mult mai bine firul naratiunii, intrigile si jocul personajelor, un varstnic poate avea tendinta de a percepe dincolo firul povestii, de a remarca morala cartii. O alta modalitate de a pune in evidenta relatia dintre varsta si intelegere este citirea de catre o persoana aceleiasi carti la fiecare 10-15 ani. Nu este o surpriza faptul ca la fiecare lecturare cititorul remarca alte lucruri carora inainte nu le-a dat importanta si accentul trece pe alte elemente, ducand pana la urma, la o interpretare semnificativ diferita a mesajului cartii. Experienta de viata nu influenteaza doar interpretarea unei carti ci si a intamplarilor cotidiene. Exista o expresie populara care reda foarte sintetic acest gen de experienta: „mintea de pe urma”. A veni cuiva mintea de pe urma inseamna ca a procedat gresit o vreme si a realizat acest lucru abia mai tarziu, dupa acumularea unei anumite experiente in acel context.

De ce nevoile traite influenteaza intelegerea unui mesaj? Pentru ca nevoile sunt niste lucruri foarte stresante care au prostul obicei sa nu stea in banca lor pana nu primesc ce isi doresc. Ele se pot exprima direct sau indirect, in mod simplu sau elaborat. Daca mai multi oameni privesc acelasi film se poate vedea ca fiecare a pus accent pe alta parte a sa. Cei cu nevoi materiale pot remarca opulenta, cei macinati de frustrari mai putin fiziologice pot remarca protestele sau eroismul, cei cu probleme relationale e foarte posibil sa fie mai atenti la relatiile dintre personaje. Ceea ce ne preocupa ne atrage atentia. Nevoile rezolvate sau cele care inca nu sunt constientizate nu reusesc sa mobilizeze. La fel este si in viata. Daca zece oameni intr-un bar discuta ceva se poate vedea ca fiecare se leaga de acea parte care are legatura cu ceea ce „il doare”.

Putem sti cand am ajuns la intelegerea ultima, cea mai corecta? Din pacate nu. Omul realizeaza ca a interpretat gresit doar cand reuseste sa depaseasca respectivul nivel de intelegere. In viata experientele avute, nevoile traite si atitudinea fata de ele realizeaza un joc complex. Daca lucrurile merg intre acceptabil si optim se poate spera ca omul sa dobandeasca o abordare mai rafinata reusind sa dea la o parte interpretarile mai putin elaborate si sa se apropie de o intelegere mai completa a unui anumit mesaj. Dar, exista si varianta cantonarii perpetue in acelasi nivel de intelegere si acest lucru se intampla chiar mai des decat ar trebui. Rareori avem sansa sa stim cat de bine sau de profund e inteles un mesaj. De aceea, desi e bine sa ne bazam pe convingerile avute nu strica lasata o portita deschisa oricarei informatii, in speranta ca odata va fi posibil sa ii dam o interpretare si mai aproape de adevaratul ei inteles.