Universul narativ

Ferice de cei care asociaza anii copilariei cu povesti repetate la nesfarsit de o voce blajina si rabdatoare. Indiferent ca povestile erau ascultate cu ochii mari asteptand deznodamanul unei noi peripetii ori cu ochii abia intredeschisi, asteptand doar sa mai afle inca odata ce a a facut eroul preferat inainte de a putea adormi, ele au creat o stare aproape magica. In astfel de momente, dimensiunile normale ale timpului si spatiului se dizolvau si se construia un spatiu efemer in care toate limitarile erau uitate iar copilul isi putea imagina orice.

De unde vin povestile? De departe, din negura timpurilor cand oamenii se straduiau sa isi impartaseasca experientele unii altora si sa inteleaga de unde vin  ploile, de ce rasare si apune soarele, de ce luna e mai mica si mai rece, ce sunt stelele si cum au ajuns pe cer, de unde provine apa, ce sunt valurile, de ce exista anotimpuri, de ce cresc plantele, ce este binele si raul,  si alte mii de astfel de lucruri. Povestile probabil ca au aparut odata cu limbajul si au evoluat initial ca modele explicative primitive pentru lucrurile si fenomenele cu care se intra in contact dar in acelasi timp ele au evoluat si din relatarile trairilor si actiunilor umane.

Ce relevanta mai au povestile pentru societatea contemporana sau cei trecuti de primii ani ai copilariei? Povestile cu zane si feti-frumosi nu mai functioneaza ca modele explicative dupa ce copilul depaseste o anumita varsta. Treptat societatea si scoala concentreaza oamenii spre aspecte mult mai stricte sau mai prozaice. Prin educatie se invata legile variatelor stiinte, se invata tot felul de formule, se ajunge la rationamente logice. Pe de alta parte odata cu maturizarea accentul cade pe alegeri academice sau profesionale iar ulterior oamenii se dedica aproape in totalitatea profesiei, familiei si achitarii facturilor. Mai e loc pe undeva de povesti?

Desi povestile de genul celor aflate in copilarie isi diminueaza prezenta dupa intrarea la scoala, ele nu dispar complet. Pentru o vreme zanele, cavalerii si capcaunii sunt inlocuiti cu personaje de desene animate prezentate intr-un context mai mult sau mai putin actualizat. Mai apoi jocurile video, cartile si filmele preiau stafeta si vor insoti omul mult timp.  Ce au comun toate acestea cu povestile copilariei? Sunt tot povesti. Limbajul este altul, personajele sunt altele, timpul de desfasurare este altul dar cel mai important lucru, structura povestii, este aceasi. Orice poveste buna are o introducere, o intriga, o parte de actiune si deznodamant. Povestea clasica are un deznodamant fericit sau unul din care se poate extrage o morala. Toate povestile cu priza la public respecta aceasta reteta.

Dar nu toata lumea urmareste mari filme sau citeste cele mai bune carti. Scapa ei cumva de sub influenta povestilor? Nici pe departe. Structura povestilor apare si in telenovele, si in povestile de succes prezentate in reviste glossy, si in barfa de zi cu zi facuta cu coatele pe gard sau pe masa de la bufet. Dupa cum se vede povestile  chiar plac si apar peste tot in viata oamenilor. Deoarece sunt atat de raspandite apare o intrebare: ce rol au povestile de sunt atat de folosite? In culturile primitive sau cele rurale traditionale ele sunt principala sursa de cunoastere si un mod de educatie, de identificare a unor modele sau comportamente apreciate ca pozitive sau negative de un anumit grup de oameni. In societatea moderna ele au mai putin rolul de sursa de cunoastere dar isi pastreaza toate celelalte roluri. Sunt suficiente aceste argumente pentru a explica popularitatea povestilor? Am putea raspunde afirmativ dar prea rar oamenii sunt impinsi de nevoia de cunoastere nemarginita sau de setea de a afla cum judeca un grup diferite modele de viata sau comportamente. Inseamna ca, popularitatea povestilor mai are un ingredient. Acela este atasamentul afectiv fata de ele. Oamenilor le plac povestile. Oare de ce se intampla aceasta? Dincolo de informatia adusa, povestile mai permit un lucru foarte important pentru sufletelul omului si anume, trairea secunda. Prin intermediul ei omul ce vede, citeste sau aude o poveste se identifica si transpune in pielea unui personaj cu care rezoneaza afectiv. De cate ori nu am vazut oameni care plang sau se umplu de satisfactie la vizionarea unui film, madame de altfel blajine care scrasnesc din dinti cand le sufera personajul favorit din telenovele, domni cu situatii mai modeste care au vise de marire cu ochii deschisi  citind povestea de succes a unui miliardar undeva intr-o revista cu pretentii de analiza economica sau, tineri revoltati care se identifica cu personaje non-conformiste ori revolutionare din diferite filme? Ohoho, e plin de ei. Si, cu putina bunavointa putem sa ne aducem aminte si de propria persoana in astfel de situatii.

Identificarea cu diferite personaje  spune insa chiar ceva mai mult despre oameni, da o idee despre valorile la care adera si povestea propriei vieti. Unora le pica bine rolul omului cinstit, altora le place genul „rapitor”, altii sunt rebeli de profesie, si lista mai poate continua cu alte genuri clasice destul de usor de recunoscut la oamenii din jurul nostru. Trairea secunda oferita prin intermediul a diverse personaje reale sau fictive inspira si intareste credinta in propria poveste. Omul se poate simti mangaiat, acceptat, razbunat, respectat sau implinit. Dincolo de dificultatile cotidiene, indiferent in ce forma apar, povestile intind fiecaruia o mana de ajutor si il duc in mod imaginar catre ceea ce viseaza. Cum ar putea fi refuzata o asemenea oferta?

Intelegerea cuvantului

Intelege toata lumea intreaga informatie cu care vine in contact? Nici pe departe. De ce? Pentru ca informatia poate fi inteleasa doar daca exista un anumit nivel de educatie. Ar da impresia ca suna prea pompos dar nu e nici pe departe asa. Pentru a intelege informatia este nevoie sa fie cunoscute cuvintele in care este transmis si uneori sa aiba cunostinte anterioare specifice.

Cum adica, lumea nu stie cuvinte? Au fost si vor mai fi nenumarate interviuri pe strada in care trecatorii sunt intrebati asupra semnificatiilor diferitelor cuvinte. Destul de des lumea nu cunoaste semnificatia cuvintelor sau au doar o idee foarte vaga despre ce ar putea ele insemna. Cum adica e nevoie de cunostinte anterioare specifice? Diferitele domenii au dezvoltat termeni de specialitate care au condus la un „jargon” profesional in fiecare domeniu. Adesea astfel de termeni de specialitate apar in media dar exista o parte semnificativa a populatiei care nu ii intelege pentru ca nu ii cunoaste. Nu exista emisiune de stiri sa nu vorbeasca despre ce se mai intampla in justitie si adesea se folosesc termeni atat de specifici domeniului incat multi oameni inteleg doar vag si cu denaturari mesajul transmis. Desi uneori oamenii au impresia ca inteleg ceea ce s-a spus, ei se bazeaza mai mult pe intonatia, mimica si gesturile care insotesc cuvantul si mai putin pe cuvantul in sine. Ei simt ca mesajul a fost „de bine” sau „de rau” dar nu inteleg nuantele juridice vehiculate. Aceasta intelegere partiala poate fi pusa in evidenta printr-o modalitate simpla si la indemana: cei care au ascultat o astfel de stire si spun ca au inteles-o sunt rugati sa o redea. In cele mai multe cazuri e jale. Lipsindu-le cuvintele de specialitate sau necunoscand exact semnificatia si utilizarea lor cel mai adesea reproducerea nu seamana mai deloc cu mesajul initial. In cazul altor domenii, de exemplu IT, omul de rand este complet depasit de situatie pentru ca mai toti termenii vehiculati se incadreaza la categoria „limba straina”.

Sa presupunem insa prin absurd ca oamenii ar cunoaste toate cuvintele. Ar mai fi si alte probleme? Ar mai fi ceva. Oamenii inteleg semnificatia cuvintelor sau expresiilor si prin prisma experientelor de viata. Ce inteles poate avea cuvantul bucurie sau durere pentru cel ce nu s-a bucurat sau nu a suferit niciodata? Evident ca poate exista o intelegere descriptiva a conceptelor dar semnificatia lor subtila, multimea de conexiuni si trairi care le sunt asociate nu sunt percepute. In plus, chiar daca respectivele situatii sunt traite nu putem fi siguri ca sunt deplin intelese. O experienta de viata ofera ceva impresii dar daca omul acumuleaza multiple experiente de viata capacitatea sa de intelegere se modifica. Aceasi poveste poate fi altfel perceputa de un copil, un tanar, un adult  sau un batran. Fiecare o vede prin experientei acumulate si a nevoilor care il anima.

De ce experienta acumulata influenteaza intelegerea unui mesaj? Datorita faptului ca informatia poate prezenta grade diferite de complexitate. Exemplul tipic este cel al unei carti „grele”. Daca o dam sa fie citita unor oameni de varste diferite intodeauna constatam ca exista diferente de intelegere cauzate de varsta. Copii sunt mai preocupati de partile care descriu aspecte vizuale interesante si actiuni de amploare, un tanar sau un adult e remarca mult mai bine firul naratiunii, intrigile si jocul personajelor, un varstnic poate avea tendinta de a percepe dincolo firul povestii, de a remarca morala cartii. O alta modalitate de a pune in evidenta relatia dintre varsta si intelegere este citirea de catre o persoana aceleiasi carti la fiecare 10-15 ani. Nu este o surpriza faptul ca la fiecare lecturare cititorul remarca alte lucruri carora inainte nu le-a dat importanta si accentul trece pe alte elemente, ducand pana la urma, la o interpretare semnificativ diferita a mesajului cartii. Experienta de viata nu influenteaza doar interpretarea unei carti ci si a intamplarilor cotidiene. Exista o expresie populara care reda foarte sintetic acest gen de experienta: „mintea de pe urma”. A veni cuiva mintea de pe urma inseamna ca a procedat gresit o vreme si a realizat acest lucru abia mai tarziu, dupa acumularea unei anumite experiente in acel context.

De ce nevoile traite influenteaza intelegerea unui mesaj? Pentru ca nevoile sunt niste lucruri foarte stresante care au prostul obicei sa nu stea in banca lor pana nu primesc ce isi doresc. Ele se pot exprima direct sau indirect, in mod simplu sau elaborat. Daca mai multi oameni privesc acelasi film se poate vedea ca fiecare a pus accent pe alta parte a sa. Cei cu nevoi materiale pot remarca opulenta, cei macinati de frustrari mai putin fiziologice pot remarca protestele sau eroismul, cei cu probleme relationale e foarte posibil sa fie mai atenti la relatiile dintre personaje. Ceea ce ne preocupa ne atrage atentia. Nevoile rezolvate sau cele care inca nu sunt constientizate nu reusesc sa mobilizeze. La fel este si in viata. Daca zece oameni intr-un bar discuta ceva se poate vedea ca fiecare se leaga de acea parte care are legatura cu ceea ce „il doare”.

Putem sti cand am ajuns la intelegerea ultima, cea mai corecta? Din pacate nu. Omul realizeaza ca a interpretat gresit doar cand reuseste sa depaseasca respectivul nivel de intelegere. In viata experientele avute, nevoile traite si atitudinea fata de ele realizeaza un joc complex. Daca lucrurile merg intre acceptabil si optim se poate spera ca omul sa dobandeasca o abordare mai rafinata reusind sa dea la o parte interpretarile mai putin elaborate si sa se apropie de o intelegere mai completa a unui anumit mesaj. Dar, exista si varianta cantonarii perpetue in acelasi nivel de intelegere si acest lucru se intampla chiar mai des decat ar trebui. Rareori avem sansa sa stim cat de bine sau de profund e inteles un mesaj. De aceea, desi e bine sa ne bazam pe convingerile avute nu strica lasata o portita deschisa oricarei informatii, in speranta ca odata va fi posibil sa ii dam o interpretare si mai aproape de adevaratul ei inteles.