Bucuria fericirii

Ce ne trebuie sa fim fericiti? Ce e fericirea? Putem fi fericiti tot timpul? Citeam pe undeva niste impresii legate de fericire si de asocierea ei cu acoperirea nevoilor fiziologice. Putem fi fericiti daca mancam o inghetata? Putem fi fericiti daca dormim bine? Putem fi fericiti daca bem ceva? Unii oameni cred ca fericirea se poate obtine si prin astfel de activitati dar parca e mai greu de crezut. Sau, poate nu vorbim de acelasi fel de fericire.

Avem destul de multe cuvinte si expresii care ne ajuta sa ne exprimam starea de bine. Cel mai mult imi place expresia „stare de bine fiziologic”. Aceasta stare ar presupune ca suntem sanatosi si nu avem nici un disconfort, nu ne e foame, nu ne e sete, nu ne e somn, nu ne doare nimic, nu suntem obositi, nu avem nici o nevoie organica, nu ne e cald sau rece, nu ne simtim prea umezi sau prea uscati. E aceasta fericirea? Parca nu…

Dar organismul nostru manifesta multe nevoi ca sa functioneze bine si acestea ne induc o stare de agitatie, o nemultumire, diferite senzatii mai putin placute. Rezolvarea acestor nevoi ne aduce fericirea? Se poate intampla sa ne simtim foarte bine cand reusim sa acoperim o nevoie fiziologica presanta dar parca cuvantul satisfactie e mai potrivit pentru ca neplacerea e cauzata de anumite cauze concrete ce se manifesta destul de intens  iar satisfactia presupune inlaturarea sau rezolvarea lor. Satisfactia e mai punctuala, se refera cel mai des la rezolvarea unor aspecte mai usor de identificat.

Daca nu e vorba doar de aspecte fiziologice, ci si de altele, si nu exista nemultumiri majore  sau intense poate apare starea de multumire. E ca o stare de bine, de intensitate medie, ce se intinde pe mai mult timp. E ceva mai mult decat un raspuns la o problema punctuala fiziologica. Putem fi multumiti de altii, de noi, de cum s-au rezolvat diferite lucruri, de cum a decurs viata. E o stare asociata cu rezolvarea sau evitarea nemultumirilor o perioada mai lunga de timp.

Dar nu avem doar satisfactii si stari de multumire, avem si placeri si bucurii. Placerile sunt mai legate de simturi, bucuriile sunt mai legate de suflet. Placerea e ceva mai mult decat rezolvarea unei nevoi desi poate sa o includa. Placerea poate veni si cand nu se manifesta nici un fel de nevoie acuta ori intensa. Putem simti placerea unui desert chiar daca nu ne e foame. Spre deosebire de placere, bucuria reprezinta o anumita stare de multumire sufleteasca referitor la un anumit proiect, in legatura cu anumite expectante sau aspiratii proprii sau ale altora.  Suntem bucurosi ca luam un examen, suntem bucurosi ca unui prieten ii merge firma, suntem bucurosi ca plecam intr-un loc pe care voiam de mult sa il vizitam.

Toate aceste stari de bine acopera cam toate trairile comune pe care le avem in viata. De ce s-a mai inventat cuvantul fericire? Avem nevoie de el? Reprezinta el ceva mai mult decat toate celelalte? Da, e ceva mai mult. E o traire intensa legata de o anumita stare de beatitudine si extaz, e ceva care ne da un sentiment de implinire intr-un plan care poate cuprinde dar in acelasi timp transcede satisfactiile, multumirile, placerile ori bucuriile zilnice. Toate celelalte stari de bine stim cum sa le aducem in viata noastra dar nu e cazul fericirii. Omul nu stie cum sa se faca fericit, el poate doar intalni fericirea.

Anunțuri