Intelegerea cuvantului

Intelege toata lumea intreaga informatie cu care vine in contact? Nici pe departe. De ce? Pentru ca informatia poate fi inteleasa doar daca exista un anumit nivel de educatie. Ar da impresia ca suna prea pompos dar nu e nici pe departe asa. Pentru a intelege informatia este nevoie sa fie cunoscute cuvintele in care este transmis si uneori sa aiba cunostinte anterioare specifice.

Cum adica, lumea nu stie cuvinte? Au fost si vor mai fi nenumarate interviuri pe strada in care trecatorii sunt intrebati asupra semnificatiilor diferitelor cuvinte. Destul de des lumea nu cunoaste semnificatia cuvintelor sau au doar o idee foarte vaga despre ce ar putea ele insemna. Cum adica e nevoie de cunostinte anterioare specifice? Diferitele domenii au dezvoltat termeni de specialitate care au condus la un „jargon” profesional in fiecare domeniu. Adesea astfel de termeni de specialitate apar in media dar exista o parte semnificativa a populatiei care nu ii intelege pentru ca nu ii cunoaste. Nu exista emisiune de stiri sa nu vorbeasca despre ce se mai intampla in justitie si adesea se folosesc termeni atat de specifici domeniului incat multi oameni inteleg doar vag si cu denaturari mesajul transmis. Desi uneori oamenii au impresia ca inteleg ceea ce s-a spus, ei se bazeaza mai mult pe intonatia, mimica si gesturile care insotesc cuvantul si mai putin pe cuvantul in sine. Ei simt ca mesajul a fost „de bine” sau „de rau” dar nu inteleg nuantele juridice vehiculate. Aceasta intelegere partiala poate fi pusa in evidenta printr-o modalitate simpla si la indemana: cei care au ascultat o astfel de stire si spun ca au inteles-o sunt rugati sa o redea. In cele mai multe cazuri e jale. Lipsindu-le cuvintele de specialitate sau necunoscand exact semnificatia si utilizarea lor cel mai adesea reproducerea nu seamana mai deloc cu mesajul initial. In cazul altor domenii, de exemplu IT, omul de rand este complet depasit de situatie pentru ca mai toti termenii vehiculati se incadreaza la categoria „limba straina”.

Sa presupunem insa prin absurd ca oamenii ar cunoaste toate cuvintele. Ar mai fi si alte probleme? Ar mai fi ceva. Oamenii inteleg semnificatia cuvintelor sau expresiilor si prin prisma experientelor de viata. Ce inteles poate avea cuvantul bucurie sau durere pentru cel ce nu s-a bucurat sau nu a suferit niciodata? Evident ca poate exista o intelegere descriptiva a conceptelor dar semnificatia lor subtila, multimea de conexiuni si trairi care le sunt asociate nu sunt percepute. In plus, chiar daca respectivele situatii sunt traite nu putem fi siguri ca sunt deplin intelese. O experienta de viata ofera ceva impresii dar daca omul acumuleaza multiple experiente de viata capacitatea sa de intelegere se modifica. Aceasi poveste poate fi altfel perceputa de un copil, un tanar, un adult  sau un batran. Fiecare o vede prin experientei acumulate si a nevoilor care il anima.

De ce experienta acumulata influenteaza intelegerea unui mesaj? Datorita faptului ca informatia poate prezenta grade diferite de complexitate. Exemplul tipic este cel al unei carti „grele”. Daca o dam sa fie citita unor oameni de varste diferite intodeauna constatam ca exista diferente de intelegere cauzate de varsta. Copii sunt mai preocupati de partile care descriu aspecte vizuale interesante si actiuni de amploare, un tanar sau un adult e remarca mult mai bine firul naratiunii, intrigile si jocul personajelor, un varstnic poate avea tendinta de a percepe dincolo firul povestii, de a remarca morala cartii. O alta modalitate de a pune in evidenta relatia dintre varsta si intelegere este citirea de catre o persoana aceleiasi carti la fiecare 10-15 ani. Nu este o surpriza faptul ca la fiecare lecturare cititorul remarca alte lucruri carora inainte nu le-a dat importanta si accentul trece pe alte elemente, ducand pana la urma, la o interpretare semnificativ diferita a mesajului cartii. Experienta de viata nu influenteaza doar interpretarea unei carti ci si a intamplarilor cotidiene. Exista o expresie populara care reda foarte sintetic acest gen de experienta: „mintea de pe urma”. A veni cuiva mintea de pe urma inseamna ca a procedat gresit o vreme si a realizat acest lucru abia mai tarziu, dupa acumularea unei anumite experiente in acel context.

De ce nevoile traite influenteaza intelegerea unui mesaj? Pentru ca nevoile sunt niste lucruri foarte stresante care au prostul obicei sa nu stea in banca lor pana nu primesc ce isi doresc. Ele se pot exprima direct sau indirect, in mod simplu sau elaborat. Daca mai multi oameni privesc acelasi film se poate vedea ca fiecare a pus accent pe alta parte a sa. Cei cu nevoi materiale pot remarca opulenta, cei macinati de frustrari mai putin fiziologice pot remarca protestele sau eroismul, cei cu probleme relationale e foarte posibil sa fie mai atenti la relatiile dintre personaje. Ceea ce ne preocupa ne atrage atentia. Nevoile rezolvate sau cele care inca nu sunt constientizate nu reusesc sa mobilizeze. La fel este si in viata. Daca zece oameni intr-un bar discuta ceva se poate vedea ca fiecare se leaga de acea parte care are legatura cu ceea ce „il doare”.

Putem sti cand am ajuns la intelegerea ultima, cea mai corecta? Din pacate nu. Omul realizeaza ca a interpretat gresit doar cand reuseste sa depaseasca respectivul nivel de intelegere. In viata experientele avute, nevoile traite si atitudinea fata de ele realizeaza un joc complex. Daca lucrurile merg intre acceptabil si optim se poate spera ca omul sa dobandeasca o abordare mai rafinata reusind sa dea la o parte interpretarile mai putin elaborate si sa se apropie de o intelegere mai completa a unui anumit mesaj. Dar, exista si varianta cantonarii perpetue in acelasi nivel de intelegere si acest lucru se intampla chiar mai des decat ar trebui. Rareori avem sansa sa stim cat de bine sau de profund e inteles un mesaj. De aceea, desi e bine sa ne bazam pe convingerile avute nu strica lasata o portita deschisa oricarei informatii, in speranta ca odata va fi posibil sa ii dam o interpretare si mai aproape de adevaratul ei inteles.

Absenta cuvintelor

Superiorism? Inferiorism? In DEX nu exista aceste cuvinte. E ciudat ca avem cuvantul simplism dar nu avem superiorism sau inferiorism. Se spune ca o limba isi creaza cuvintele de care are nevoie pentru a acoperi realitatile sale. De asemenea se spune ca existenta unui cuvant care defineste anumite aspecte permite analize si distinctii mai elaborate.  In cazul in care o limba nu si-a creat cuvantul pentru un anume element sau situatie, si intra in contact cu o cultura care are un astfel de cuvant este posibil importul unui astfel de cuvant. Si atunci, avem sau nu nevoie de superiorism/inferiorism?

Sa vedem ce e cu distinctia simplu-simplism. Cuvantul simplu are o multime de sensuri dar cele mai comune sunt acelea de accesibil, ceva ce se desfasoara facil, compus din putine elemente.  Simplismul e definit ca o simplificare excesiva sau superficiala; adica cand folosim cand conceptul de „simplu” sau o abordare simpla in mod nepotrivit.

Si atunci ce sa intelegem din lipsa cuvantului superiorism? Ca nu exista situatii in care conceptul de „superior” sau o abordare superioara sunt folosite in mod nepotrivit? Ce inseamna nepotrivit in acest context? Cea mai evidenta situatie este aceea cand vorbim de superioritate in lipsa unor argumente care sa justifice  obiectiv acest lucru. Ca sa nu vorbim prea abstract ar fi unele situatii mai des intalnite. Tinerii dintr-un cartier se pot simti superiori altora ce locuiesc in alte zone desi ca medie toti au cam aceasi inteligenta, nivel de cultura, preocupari sau vicii. Fanii unui curent muzical se pot simti superiori fata de fanii altui curent muzical, desi ambele genuri muzicale implica acelasi nivel de complexitate instrumentala sau de efort creativ. Unele meserii sunt vazute superioare altora cu toate ca necesita la fel de multa scoala, efort, nevoie de pregatire continua si aduc cam aceleasi beneficii. Unele zone rezidentiale sunt vazute mai bune ca altele desi ofera acelasi gen de facilitati,  locuinte si vecini.

Am putea fi tentati sa asociem acest fel de manifestari sub umbrela conceptului de elitism. Cele doua ar avea ceva in comun dar nu se suprapun in totalitate. Elita presupune ca un grup oarecare stabilit dupa diferite criterii are o minoritate restransa ce  cuprinde cei mai buni indivizi. Ei ar fi crema grupului. Superiorismul nu se refera la astfel de elite. Superiorismul presupune ca un grup este superior altui grup desi ambele pot contine si elite si delicventi. Aceasta imagine este bine ilustrata de cazul superiorismului national sau etnic cand exista prejudecati ca oamenii dintr-o anumita tara sau de o anumita etnie sunt mai buni decat altii ce se deosebesc de ei.

Urmarind aceasi logica dar inversata, inferiorismul ar reprezenta opusul superiorismului. Cineva sau un grup se simt inferiori desi in mod obiectiv acest lucru nu este adevarat. Astfel de cazuri sunt ceva mai rare dar totusi sunt destui oameni care isi subevalueaza nejustificat potentialul sau proprietatile cand le compara cu ale altora.

Desi nu avem aceste cuvinte in dictionar, realitatile descrise de ele exista de mult timp dar numai relativ recent ele au devenit mai bine constientizate. Pentru acestea se folosesc expresiile de „sentiment de superioritate” si „sentiment de inferioritate” iar existenta lor denota cat de recenta (istoric vorbind) este constientizarea acestor fenomene si cat de rar sunt folosite. Cu cat o anumita problema este mai veche si mai des discutata cu atat exprimarea ei tinde sa fie mai concisa. Cand oamenii discuta mult timp despre ceva, dintr-o economie de cuvinte, renunta la expresii-propozitii si tind sa creeze cuvinte noi sau sa le importe din alte limbi.  Exemplul clasic romanesc aflat intr-o astfel de situatie este cuvantul marketing. Dupa ce cateva zeci de ani nu a interesat pe nimeni problema cererii pe piata sau prospectarea pietei, odata cu dezvoltarea rapida a acestui domeniu nimeni nu si-a batut capul sa inventeze un cuvant nou sau sa foloseasca o propozitie intreaga pentru a exprima acelasi concept, a fost mai simplu sa importe cuvantul cu toate semnificatiile sale.

Superiorism, inferiorism? Poate nu suna prea bine, desi nici simplism, formalism, servilism, automatism, etc., nu sunt prea grozave. Indiferent insa ce cuvinte ar fi folosite realitatile definite de ele ar merita mai multa preocupare in contextul in care atat de multa lume se raporteaza frecvent in mod afectiv pe aceasta axa superior-inferior.