Cautarile adolescentei

Tineretea ca vreme a cautarilor. Tineretea ca vreme a trecerii de la idealismul adolescent la pragmatismul adult. Tineretea ca perioada de auto-definire intr-un univers de posibilitati. Tineretea poate fi vazuta in multe feluri.

De ani buni adolescenta/tineretea este o privita ca o perioada plina de trairi intense, revendicari, non-conformism, revolta, etc. A fost intotdeauna asa? E peste tot la fel? Raspunsul e negativ pentru ambele intrebari. Acest gen de tinerete „suparata” e o manifestare relativ nou aparuta.  S-au schimbat cumva tinerii sau s-a schimbat mediul in care se maturizeaza? Tinerii sunt la fel, au aceleasi intrebari si nevoi, dar mediul din jurul lor s-a schimbat foarte mult.  Tinerii de azi ajung altfel de adulti decat in trecut? Nu, vor  intra in acelas fel de categorii, vor fi meseriasi, functionari, artisti, preocupati sa-si plateasca facturile, sa aiba o casa si masini, sa dea un rost mai bun copiilor lor, sa guste ceva din bucuriile cotidiene. E drept ca la unii atitudinea adulta poate veni mai tarziu fiind pierduti in nesfarsite forme de educare si lipsindu-le feed-back-ul realitatii dar, oricum acestia sunt o minoritate care revine la trend-ul majoritatii in cele din urma.

Daca sunt la fel ca si copii si ajung la fel ca si adulti, totusi, ce ii face pe tinerii de azi sa se comporte diferit fata de cei de acum cateva generatii? Probabil cea mai evidenta cauza este in aria comunicarii. In mod traditional familia beneficia de doua generatii de adulti inruditi (parinti si bunici), acum beneficiaza, cel mai adesea, doar partial de o generatie de adulti inruditi (parintii) care sunt supliniti de o categorie de adulti profesionisti (diverse tipuri de educatori/ingrijitori). In mod traditional copilul asista si participa la majoritatea activitatilor din familie, acum participa mult mai putin pentru ca are o serie de activitati extrafamiliale. In mod traditional informatia ii era livrata de catre adulti, in prezent informatia este livrata in mare parte si de cei de varsta juniorului.

Cum s-a ajuns aici? Cauzele sunt foarte indepartate, industrializarea si explozia informationala.  Nu mergem prea departe cu aceste cauze? Da de unde, chiar de la ele ni se trage. Industrializarea a facut ca oamenii sa migreze din locurile de bastina. Odata cu aceasta familia cu doua generatii de adulti a inceput sa dispara, pentru ca bunicii au ramas pe undeva la tara sau in alt oras iar adultii s-au mutat impreuna cu copii lor acolo unde erau oportunitati de angajare. Industrializarea a cerut oameni educati, asa ca lumea a inceput sa faca scoala. Scoala a dus la emancipare si ulterior la emanciparea femeii. Femeia a dorit si ea sa aiba educatie si serviciu. La inceputul industrializarii barbatii lucrau prin fabrici iar sotiile era in mare parte casnice avand grija de copii, in prezent in multe familii ambii parinti au servicii. Uneori familiile mai apeleaza la bunici dar deoarece acestia pot fi prea departe au prosperat educatorii/ingrijitorii profesionisti care suplinesc partial absenta parintilor. Dar nu toate familiile isi permit sa plateasca astfel de profesioniti asa ca au aparut copii cu cheile legate de gat care sunt mult mai putin timp in contact cu parintii si mult mai mult timp in contact cu tineri de varsta lor.  In plus explozia informationala si tehnologica a mai marit si ea distanta dintre tineri si parinti; oricat s-ar fi straduit parintii nu mai prea au timp sa inteleaga si sa se familiarizeze cu noile gadget-uri sau instrumente online folosite de copii lor.  Comunicarea intre generatii a scazut cantitativ si calitativ, fiecare generatie avand deja un univers propriu de preocupari.

Ce s-a pierdut? Comunicarea autentica. Parintii is vad copii prin prisma rezultatelor scolare, copii nu inteleg slujba parintilor. Copii nu inteleg nici de ce parintii trebuie sa lipseasca atat de mult si uneori nici cadourile primite ca si compensare. Atat parintii cat si copii, acum fac mai mult si mai multe dar din perspectiva acestei comunicari autentice acestea nu inseamna mare lucru. Copii au trairi si intrebari pe care nu le mai discuta cu parintii si nu le ramane decat sa caute raspunsul la cei de varsta lor. Aceasta absenta (ca si partener de dialog) a parintilor poate lasa pe cei tineri cu multe nelamuriri care ii fac sa fie uneori introvertiti sau alteori revendicativi. Nu ei sunt diferiti ci societatea e diferita; pana la urma tinerii sunt doar niste victime ale unui sistem social care a avansat prea rapid si nu a gasit inca remedii la toate efectele secundare cauzate de dezvoltarea sa.

Anunțuri