Legea

Sunt atea expresii care redau importanta sau puterea legii: „legea e lege”, „unde-i lege nu-i tocmeala”, „bratul lung al legii”, „mana grea a legii”, etc., parca legea ar fi un fel de sabie a lui Damocles deasupra capetelor tuturor sau ceva vietate care n-are alta treaba decat sa isi bage nasul in treburile oamenilor.

Destul de demult oamenii au facut o distinctie simpla: legi divine si legi omenesti. Nu vom intra in detalii asa ca nu vom aminti de legile diferitelor stiinte, legile fizicii, matematicii si multe altele.

Cele divine se sustine ca sunt date de personaje supraumane care au hotarat ce e mai bine pentru oameni. In principiu prin aplicarea lor se incearca mentinerea unei anumite moralitati a societati umane. Unele religii au seturi de legi mai simple altele mai complexe. Desi legile divine nu sunt subiect de negocier,e practica confirma ca au mai existat si exceptii si nu au fost tot timpul aplicate la fel de strict sau exact la fel. Alteori s-au creat alte ritualuri care au avut tocmai rolul de a gasi un compromis intre exigenta stricta a unor legi divine si natura pacatoasa a omului.

Legile omenesti sunt date de oameni pentru oameni. E adevarat ca unii oameni se confundau cu zeii si aveau impresia ca si legile lor vor fi vesnice dar nici o lege a nici unui om nu a tinut mai mult decat regatul sau imperiul sau. Iar aceasta, era inca o varianta optimista pentru ca adesea legile se schimbau odata cu schimbarea conducatorilor ori chiar mai devreme.

Dar care e rostul legii? Sa impuna un model moral?  Sa impuna o anumita ordine? Sa faca dreptate? E un pic de adevar in toate acestea. Si atunci ce putem presupune, ca existenta legilor pleaca de la o realitate trista? Omul e amoral/imoral, impulsiv si egoist? Istoria ne arata ca omul are toate aceste lipsuri sau defecte. La fel de adevarat este insa ca nu toti oamenii sunt niste infractori si ca multi isi recunosc greseala sau prefera intelegeri amiabile decat sa spere ca va fenta legea cu un avocat orientat si va scapa nepedepsit sau cu o pedeapsa minora. Desi astfel de oameni exista e greu de dovedit ca asa a fost natura lor din nastere sau ca ei au fost influentati de regulile familiei, comunitatii, societatii in care au trait iar dupa un timp doar le-au inoculat in felul lor de a fi. Varianta a doua e mult mai credibila. Probabil ca ar exista si exceptii dar adevarul este ca in lipsa influentei regulilor de care se ciocnesc inca dinainte de a putea vorbi, marea majoritatea a oamenilor ar fi mai putin civilizati.

Deci legea ne spune ce e bine si rau, aduce ordine, face omul sa isi depaseasca instinctele si egoismul, impaca oameni cand nu se inteleg sau aduce dreptatea acolo unde ea a fost incalcata. Dar reversul nu e oare posibil? Legea sa incurce diferentierea binelui de rau, sa apere instinctele si egoismul unora, sa intareasca faradelegea si sa stinga orice sansa la dreptate? Din pacate de foarte multe ori s-au intamplat si inca se intampla si astfel de lucruri. In astfel de situatii omul incepe sa vorbeasca de legi drepte si legi nedrepte. Dar daca legea e cea care spune ce e bine si rau ce alta resursa are omul la indemana pentru a putea cantari legea? Am putea sa ne gandim ca judecata este cea care ajuta omul in astfel de situatii. Judecacta insa este doar un instrument care ia in calcul mai multe informatii si incearca sa ajunga la o concluzie coerenta. Daca informatiile sunt gresite si rezultatul judecatii este gresit. Si atunci ce altceva mai are omul la indemana? Este simtul comun. De unii e numit judecata naturala si e vazuta ca o  forma neelaborata de filosofie.

Si cum face simtul comun de judeca o lege ca buna sau rea? Prin raportarea la nevoile si elementele primare ale omului si lumii. Legile sunt constructe complexe care de multe ori se bazeaza pe alte legi sau cunostinte abstracte. In acest proces de multiple elaborari se mai poate intampla ca legea sa uite ca trebuie sa fie in concordanta cu natura oamenilor si a lucrurilor. Legea poate fi un minunat edificiu de rationamente dar din pacate poate sa nu aiba nimic de a face cu realitatea. Unele legi au incercat sa faca omul lipsit de vicii. Nu au reusit sa faca omul perfect dar in schimb au reusit sa faca viciile sa se ascunda mai bine sau sa le creasca pretul. Alte legi scot vinovatii de dupa gratii nu pentru ca ar fi nevinovati ci pe baza unor vicii procedurale. E adevarat ca astfel de legi pot albi cazierul unui delicvent dar niciodata nu il vor putea albi in fata victimelor sale sau a altor oameni.

Exista insa o mica problema. Simtul comun nu e lege. Simtul comun nu poate aduce dreptatea. Insa, e drept ca legile care incalca grav sau mult timp simtul comun ajung pana la urma sa fie schimbate. De ce are loc aceasta? Pentru ca se intampla ca unii oameni sa greseasca cateodata si se intampla si ca unii oameni sa greseaca tot timpul, se intampla chiar si ca toti oamenii sa greseasca cateodata dar nu se intampla ca toti oamenii sa greseasca intotdeauna. Mai devreme sau mai tarziu cei multi se lumineaza si readuc legea la matca ei fireasca aproape de natura omului si a lucrurilor.

Anunțuri

9 comentarii

  1. rahoveanu said,

    Mai 17, 2010 la 9:05 pm

    de aceea cutuma este mai puternicã decat legea. Una este impusã de societatea, la un moment dat, deci este perisabila, alta este impusã de viatã, de experienta acumulata în sute sau chiar mii de ani si este perena.

    • Mai 18, 2010 la 6:51 am

      Legea ar trebui sa preia cutuma si nu sa experimenteze rabdarea oamenilor.
      Machiavelli ne-a oferit un citat bun in aceasta privinta:
      „Princes should remember, then, that they begin to lose their state from the moment when they begin to disregard the laws and ancient customs under which the people have lived contented for a length of time. – Niccoló Machiavelli, The Discourses. 1517”
      Traducerea: Printii ar trebui sa stie ca ei incep sa isi piarda propriul stat chiar din momentul in care incep sa nu ia in seama legile si vechile traditii sub care oamenii au fost multumiti mai multa vreme.

  2. ramificat said,

    Mai 17, 2010 la 9:07 pm

    Bine pusa problema… M-am gandit de multe ori ca legile au fost date ca sa mai „tempereze” putin pornirile oamenilor, care de multe ori, probabil din egoism, si-ar face rau unii altora. Ma gandeam ca legile sunt, pana la urma, un rau necesar, votat si acceptat…de oameni. Exista totusi situatii in care e greu de zis daca o lege e buna sau nu. Motivele pentru care doi oameni au savarsit o fapta impotriva legii pot fi atat de diferite, incat ma intreb daca e corect sa primeasca aceeasi pedeapsa. Pana la urma, de ce sunt date pedepsele? Ca sa determine individul sa constientizeze ca a facut o greseala (unii constientizeaza si fara sa primeasca pedeapsa :P) si sa-i creeze o stare puternica de disconfort, care sa-l determine sa nu mai repete greseala. Dar cum aflam „cantitatea de pedeapsa” de care are nevoie un om pentru a „se lecui” de a repeta greseala respectiva? Greu de spus… Poate ca unii primesc o pedeapsa prea mare si altii prea blanda, ambele variante neconducand la rezultatul dorit…

  3. Mai 18, 2010 la 7:09 am

    E adevarat ca legile sunt ceva necesar. Pana la urma, mare parte din legi, sunt o forma de cod de bune maniere in varianta coercitiva.
    Legea devine rea cand incalca drepturi elementare, cand e inutila pentru ca nu isi poate atinge scopul, cand e facuta in favoarea unora.
    Problema pedepsei si efectele ei asa cum ai sesizat e destul de complexa. E greu de spus cat de bine isi atinge scopul.

  4. Tio said,

    Mai 18, 2010 la 8:58 am

    „Ce uita instigatorii este ca oameni pot ajunge sa aiba deprinderea de a lua atitudine si peste cativa ani s-ar putea intoarce chiar impotriva lor”

    Asa e. Daca vad 60 000 de romani in strada miine atunci sarbatoresc cu sampanie 😉

    • Mai 18, 2010 la 10:03 am

      Unii politicieni spera sa castige din necazul altora dar uita ca sunt la fel de patati si corupti. Ceea ce este limpede este ca nu ii intereseaza binele oamenilor ci sa ajunga la putere si sa mai poata baga ceva bani publici prin firmele lor ca sa ma acopere din datoriile partidelor dupa ultimele alegeri si sa isi mai rotunjeasca conturile.
      Cu timpul oamenii vor intelege cat de putin ii reprezinta acesti politicieni.
      Cu cat mai multi maine cu atat mai bine 🙂

      • ramificat said,

        Mai 18, 2010 la 2:21 pm

        Hehe…cand spui „politician patat si corupt”, parca ai spune „cioara neagra” 😀 Nu, nu ii intereseaza binele oamenilor… Eu, personal, nu am vazut niciun om bun/altruist care sa ajunga sus in politica. Oamenii de genul asta ori au fost devorati de tartorii deja ajunsi acolo, ori au refuzat de la inceput sa intre in cuibul de vipere.
        Chiar visam acu 2 nopti ca adun oameni pentru a starni o rascoala 😀 Vreun voluntar, se ofera cineva?

  5. Mai 18, 2010 la 4:48 pm

    Ai dreptate, la noi sa spui politician si sa adaugi un cuvant negativ cam aduce a pleonasm 🙂
    Cei mai multi dintre oamenii capabili nu s-au implicat in politica din cauza oportunistilor deja adunati prin partide. Altii, foarte putini, au avut ceva tentative dar fie au fost dati afara din sistem fie au plecat singuri.
    Voluntari pentru schimbare? Sunt destui doar ca inca nu stiu de unde sa se apuce 🙂

    • ramificat said,

      Mai 18, 2010 la 9:35 pm

      Bine ar fi sa se apuce. 😛 Pacat ca exista fenomenele: „nu ma bag pentru ca nici altii nu se baga”, „daca ma implic, nu rezolv nimic”, „daca ma revolt, o sa fie mai rau” etc..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: