Perfectiunea si omul

Perfect. Ce cuvant plin de semnificatii. Macar odata in viata si-a dorit fiecare om sa aiba de a face cu ceva caraterizat prin acest cuvant. Binenteles, cei mai multi in sens pozitiv. Oamenii tanjesc dupa lucruri mai bune asa ca o masina care merge fara probleme, un lant de evenimente care se desfasoara conform celor mai optimiste asteptari, o armonie a formelor sau sunetelor, o anumita satisfactie a simturilor, o traire profunda, o prestatie care a obtinut toate beneficile posibile sunt dorite si considerate a se apropia de perfectiune.

Pe de alta parte nimeni nu vrea sa aiba de-a face cu furtuna perfecta, catastrofa perfecta. De ce se foloseste acest termen si in acest context? Pentru ca perfect este asociat si cu maxim. Evenimentele negative sunt denumite perfecte cand diferiti factori contribuie exact unde, cand si cat trebuie pentru a cauza pagube maxime. Este ca un fel de simfonie a distrugerii in care fiecare instrument isi aduce contributia la rezultatul final. Desi nimeni nu isi doreste neaparat sa fie in centrul unor astfel de evenimente, felul in care se desfasoara, maretia fortelor implicate, totalitatea distrugerii, pot trezi admiratie in mintea oamenilor.

Nu doar in prezent omul este impresionat de natura, intotdeauna a fost. Vastitatea cerului, multitudinea stelelor, nesfarsirea oceanelor, puterea apelor, durabilitatea stancilor, inaltimea muntilor, forta fulgerelor si multe altele au facut oamenii sa isi puna intrebari, sa le admire si uneori sa doreasca ceva asemanator. Nu exista cultura umana in care oamenii de demult sa nu fi pus in spatele acestor lucruri sau fenomene o puzderie de zei sau alte fiinte supranaturale. De ce au pus in spatele lor reprezentari umane? Pentru ca li se parea ca si aceste lucruri sau fenomene detin trasaturi umane. Capriciile toamnei erau usor asociata cu un om mohorat, asprimea iernilor cu om batran si sever, caldura verii sau a soarelui cu afectivitatea umana, fertilitatea primaverilor cu procreerea. Exemplele sunt nesfarsite iar astazi, ascultand povestile populare din diferite zone inca putem afla interpretari asemanatoare.

Animismul, ca asa ii spune, nu a disparut dupa ce ne-am denumit omul modern si ne-am mutat la bloc. Este de-ajuns ca un dispozitiv sau masina oarecare sa functioneze defectuos si destul de repede cei care o utilizeaza sunt tentati sa ii atribuie un suflet mai ales daca sursa disfunctiei nu se lasa identificata prea usor. In acelasi spirit, masinile sunt botezate si mangaiate, unele bete de pescuit sau haine sunt considerate mai norocoase decat altele, un copiator cu toane este privit cu un amestec de suspiciune daca da rateuri si cu mare multumire daca a binevoieste sa ne scoata copia dorita.

Dar animismul reprezinta doar un sens al drumului. Oamenii nu numai ca atribuie trasaturi umane  lucrurilor si fenomenelor dar mai fac ceva, preiau caracteristici pe care le vad sau le atribuie acestora si incearca sa le adauge naturii umane. Lumea mitologiei sau mai recent a propagandei ofera nenumarate exemple. Asocierea dintre caracteristici impresionante din natura cu trasaturile oamenilor sau lucrarile lor nu e deloc rara. Eroii sunt descrisi inalti ca brazii si tari ca piatra, inocenta e legata de puritatea apei sau lacrimilor, linistea sufleteasca e asociata cu verdele campiilor sau albastrul cerului, armatele numeroase sunt asemanate cu marile, cladirile inalte sunt asociate cu cerul sau norii, durabilitatea unor constructii masive e pusa in legatura cu permanenta stancilor sau maretia muntilor.

Aceasta cale inapoi, de la lucruri catre om, poate face omul sa isi doreasca mai mult, il poate stimula sa doreasca sa isi depaseasca conditia. Aceasta dorinta se poate desfasura lin sau mai tumultos, haotic sau armonios, constructiv sau distructiv.  Cazul ideal este cel in care nevoia de perfectionare este constructiva si in armonie cu resursele persoanei si contextul general. Astfel omul poate creste. Poate deveni mai bun si poate oferi si celorlalti din castigul sau. Pe de alta parte, oamenii la care perfectionismul se desfasoara tumultos adesea aluneca in excese pregatindu-si fara vrere propria cadere si chiar si suferinta celor din jur. Uneori astfel de oameni reusesc sa capteze visele sau frustrariile altor oameni ajungand conducatori. Perspectiva rareori e benefica. Unul dintre ultimii mari sefi atinsi de aceasta boala visa o lume de blonzi inalti cu ochi albastri. Dar visul sau a provocat prea multa durere ca sa poata fi acceptat de toti ceilalti iar ca o ironie a sortii intre timp lumea a devenit tot mai colorata. Perfectiunea asa cum o vede un om poate sa nu aiba nimic de-a face cu felul in care o vad ceilalti sau felul in care evolueaza societatea.

Omul nu e perfect si nu va fi mult timp de acum inainte, tot ce poate face este sa si-o doreasca si sa faca cate ceva pentru a se apropia pe alocuri de ea. Nu e un drum usor, nu e nici neaparat placut si nu ofera garantia unui rezultat. Pe unii ii poate duce la implinire dar pentru altii e un drum spre nicaieri, plin de privatiuni, frustrare si dezamagire. Conteaza ce fel de perfectiune isi doresc oamenii pentru ca nu exista doar una singura. Perfectiunea e pana la urma doar un vis si fiecare il traieste in felul sau.

Anunțuri

2 comentarii

  1. ramificat said,

    Aprilie 20, 2010 la 8:18 pm

    Frumoase imagini in articolul asta… Cred ca ar iesi un tablou foarte interesant pe tema ”furtuna perfecta”. Bine spus ”in armonie cu resursele persoanei si contextul general”. Unii nu sunt constienti de limitele lor si, incercand mai mult decat pot duce, se autodistrug si ii terorizeaza si pe cei din jur.

  2. Aprilie 21, 2010 la 12:04 pm

    Pe Google imagini o cautare cu „perfect storm” da niste imagini destul de interesante 🙂
    Avocatii obisnuiesc sa spuna ca dincolo de intentia de principiu dintr-un contract pandesc detaliile care pot ruina totul. Eu cred ca oamenii astia vad lucrurile atat de negativ pentru ca sufera de un defect profesional, in detaliile se pot ascunde si lucruri bune. 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: