Putinatatea cunoasterii

Ce putin cunoastem despre cunoastere. Avem o multime de termeni si clasificari care lamuresc unele aspecte dar multe altele raman doar niste cutiute in care stim ce intra, vedem ce iese dar nu intelegem procesele care au loc, cum functioneaza ele si care ar fi substratul biologic al acestora.

Atitudinea comuna presupune ca in general cunoasterea este usor de definit. De asemenea se traieste cu impresia ca in prezent cunoasterea este foarte avansata. Este un pic de adevar in ambele propozitii. Cel mai usor definim ceva prin sinonimul sau si problema pare rezolvata. Ce este a cunoaste? Este a sti. Raspunsul e corect. Si ce este a sti? De aici problema intra in detalii mai putin clare.

Filosofia a dezvoltat o intreaga ramura pentru studiul cunoasterii. Aceasta ramura, epistemologia, se straduieste sa raspunda la mai multe intrebari: ce este cunoasterea? cum se ajunge la cunoastere? ce cunosc oamenii? cum constientizam ceea ce cunoastem? Pentru lista de intrebari sa zicem ca exista un oarecare acord dar raspunsurile la ele sunt dintre cele mai diverse. De ce? Pentru ca diferite curente de gandire au dat diferite explicatii dar inca nu s-a putut demonstra  care ar fi cea corecta. Se face apel la concepte abstracte ca adevar, convingere, ratiune care, desi par convingatoare la randul lor sunt la fel greu de definit si de cuantificat. Oare rezulta cunoasterea doar din experienta, oare o exista si cunoastere apriorica? Multe variante de raspuns, putine certitudini. Pana la urma, citind diverse astfel de teorii omul cam tinde sa dea dreptate scepticilor: cunoasterea umana este limitata.

Filosofic e greu sa lamurim cum sta treaba cu cunoasterea. Poate reusim sa intelegem cum are loc cunoasterea din punct de vedere biologic. Din pacate nici in domeniul acesta nu se stiu prea multe. In general nu mai prea exista dubii ca organul principal al cunoasterii este creierul dar ce se intampla exact acolo e o alta enigma. In ultimii ani s-au facut descoperiri interesante dar dincolo de o localizare aproximativa a diverselor functii inca sunt multe de descoperit. De exemplu cunoasterea nu poate avea loc fara memorie si inca nu e sigur unde ar fi localizata, daca e intr-un loc sau in mai multe, sau cum se realizeaza memorarea informatiilor. La fel de cetoasa este si intelegerea felului in care se dezvolta limbajul, cum au loc operatiile de analiza sau sinteza, cum se iau deciziile, cum se formeaza convingerile, etc. Pana la urma ce cunoastem?

Am putea avea impresia ca poate inca nu stim totul despre stiintele legate de cunoasterea omului sau a viului in general dar lucrurile stau mult mai bine in celelalte stiinte. Multitudinea de detalii tehnice prezente in viata de zi cu zi poate induce in eroare. E adevarat se stiu multe, exista multe aplicatii ale unor fenomene fizice dar mecanismul fenomenelor este doar presupus  si nu cunoscut. Se cunosc proprietatile si aplicatiile gravitatiei dar inca nu e limpede cum are loc… Cand se trece putin sub suprafata lucrurilor ceea ce este perceput ca si cunoastere solida face loc la supozitii.

Odata de mult un domn de bine cu multe titluri academice dar mai putina onestitate stiintifica afirma cu tarie in public: „Astazi suntem la jumatatea drumului spre cunoasterea totala in domeniul nostru”. Ce spunea chiar dadea impresia de coerenta. Toata lumea pricepe cuvintele „astazi”, „jumatate”, „total”, „domeniu”. Utilizand logica bunului simt se poate face un calcul aproximativ. Respectiva disciplina a aparut acum o suta de ani iar acum suntem la jumatate. Apoi facem o supozitie si consideram ca progresul cunoasterii va mentine acelasi ritm ca si pana acum. Si, terminam calculul spunand ca respectiva disciplina va ajunge la apogeul cunoasterii in urmatoarea suta de ani. Simplu si clar. Aritmetica de clasa a doua. Lumea se simte bine, se rontaie fursecuri, se impart felicitari pentru cei merituosi, se fac planuri de viitor. Undeva intre ei sta si scepticul caruia ii vine sa strice cheful la toata lumea cu  o intrebare de bun simt. Cum putem sti care este jumatatea unui drum daca inca nimeni nu l-a parcurs pana la capat?

Nu avem acest raspuns. Doar ca, atunci cand vine vorba de cunoastere, unii oameni au atat de multa nevoie de certitudini incat le creaza chiar si acolo unde nu sunt.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: