Dificultatile sefiei

De ce oare unii oameni nu vor sa fie sefi? Multe discutii se concentreaza asupra celor aflati la conducere si asupra celor care tind spre astfel de pozitii. Binenteles ca in parte interesul este justificat, pentru ca actiunile acestor lideri si potentiali lideri pot avea impact asupra celorlalti dar se discuta mult mai putin despre ceea ce sunt sau isi doresc cei care nu aspira sa ajunga sefi.

Ca sa ne luminam ce ar putea avea neplacut cea mai inalta pozitie dintr-o ierarhie ar trebui sa incercam sa vedem care ii sunt caracteristicile. Sefii sunt persoane energice inclinate spre actiune, au o viziune, au un cerc larg de cunostinte, nu au program fix de munca si adesea sunt prinsi cu treaba mai mult de opt ore pe zi, se implica in rezolvarea conflictelor interne sau externe, au dispozitia de a lua decizii.

Oamenii care nu au una sau mai multe dintre aceste caracteristici e putin probabil sa ajunga sefi. Cea mai importanta dintre ele pare a fi viziunea. Ce este sau ce presupune sa existe o viziune? In esenta ea este un plan bazat pe o anumita intelegere si interpretare a diverse elemente. La liderii nationali ea cuprinde elemente din domenii foarte diverse dar, de orice fel de lider am vorbi cel putin componenta economica si umana sunt prezente. O viziune presupune ca identifica anumite probleme si ca are solutia la ele. De asemenea intotdeauna ea face referiri la natura umana si se bazeaza pe anumite trasaturi pe care presupune ca le-au avea oamenii. In functie de genul viziunii si natura umana a fost vazuta altfel, oamenii fiind perceputi ca  patrioti, revoltati, rationali, revolutionari, resemnati, etc. Daca viziunea unui om e promovata si reuseste sa ii faca si pe altii sa creada ca este un plan bun deja vorbim de un grup de sustinatori. Oricum, trebui sa recunoastem ca arareori sustinatorii se identifica cu toate elementele viziunii sau le-ar sustine pe toate cu aceasi convingere ca si liderul. De obicei sustinatorii adera doar la anumite parti pe care le agreaza iar pe celelalte le neglijeaza pentru ca nu li se par relevante sau le accepta pentru ca isi spun ca per total beneficiile exced neajunsurile.

Partea cu a lua decizii pare roz la prima vedere dar, e doar o prima impresie. Luarea unor decizii inseamna mai intotdeauna a favoriza pe cineva si a limita pe altcineva. Cei favorizati vor adera la lider, cei care au de pierdut e posibil sa ia atitudine. A lua decizii nu presupune doar beneficii pentru ca duce la conflicte in grup si in afara lui si astfel necesita multa implicare si stres. Daca promovarea viziunii si a diverselor decizii se lovesc de diferite impedimente sau opozitii atunci si timpul solicitat este tot mai lung.

Pana la urma nu e chiar usor sa faci pe seful… Desi exista si beneficii care atrag spre astfel de pozitii totusi exista si aspecte ce pot fi considerate mai dificile sau mai putin placute. O viziune care sa aprinda mintea mai multor oameni nu e chiar usor de obtinut astfel ca munca constanta de promovare si implementare a ei nu e chiar visul oricarui muritor. O fi frumoasa limuzina, vila si chenzina lu’ sefu dar uneori pretul personal pare prea mare. Mai bine merge omul linistit la o bere, un meci sau un pescuit cu baietii si isi vede de viata lui. Or fi si lucruri bune acolo sus dar bate vantul intereselor cam tare si nu e un loc prea bun pentru cei care nu au chef sa se streseze in fiecare zi. Asa ca sta omul in pacea lui pe margine si ii lasa pe altii in fata. Are si el o viziune, i-se pare ca stie de unde se trag toate dar viziunea sa nu e un plan pentru ca nu are prevazute nici un fel de solutii sau are solutii prea indepartate de realitatea lcururilor constatate. Cel ce sta pe margine se intreaba ce ar putea sa faca dar inca nu a gasit raspunsul. Viziunea sa mai are un defect: nu are o ierarhie. E o supa de nemultumiri si omului i-ar fi greu sa spuna care e mai importanta decat alta.  Desi e o viziune atat de ambigua si incompleta am putea fi surprinsi sa vedem cat de rigida poate fi. Putem intalni oameni care stau mai sa se ia de par pentru ca nu sunt de acord cum sau ce ar putea scoate tara din impas. Nu au luat niciodata vreo decizie relevanta pentru cei din jur, habar nu au de legislatie, nu inteleg principii elementare ale economiei dar nu pot fi convinsi nicicum ca exista si alte variante in afara celei personale. Aceasta inabilitate spre compromis are la baza orgoliul, „principiile” si, din nou, lipsa de ierarhie a viziunii. Omul se crede fie mai destept, fie mai „curat”, fie mai aproape de adevar decat interlocutorul pe care il percepe ca oponent. Orice compromis ar insemna o decadere, o recunoastere ca el greseste si altul are anumite calitati in plus.  In plus, daca omul nu realizeaza ca unele lucruri sunt mai importante decat altele, se pierde in apararea oricarui fleac ce pare ca il diferentiaza de ceilalti si nu apuca sa vada elementele comune.

E usor a fi sef? Pentru unii da. Nu presupune neaparat un intelect elevat dar o viclenie si o abilitate de a empatiza cu nevoile celorlalti e necesara. E nevoie de o anumita constanta a principiilor dar aceasta devine un impediment daca nu e dublata si de o oarecare flexibilitate, o dorinta de a gasi un compromis acceptabil pentru toata lumea. Pana la urma se pare ca cei din functii de conducere nu sunt supraoameni, sunt doar niste oameni care stiu ce vor si sunt dispusi sa faca mai multe eforturi sau compromisuri decat ceilalti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: