Societatea doica

Acum cativa ani circula pe email un spam-ulet despre nostalgiile cuiva trecut de varsta de 30-40 de ani. Sunt multe elemente nerelevante si incarcate de afectivitate dar exista si o parte care descrie un aspect interesant:

” Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si
cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special
sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini
dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile
din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am
tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut
cont de cate lipide si glucide mancam.”

Chiar si aici autorul ofera o abordare subiectiva. E drept ca majoritatea celor ajunsi in prezent au supravietuit la mare parte din intamplarile descrise mai sus dar asta nu inseamna ca nu au existat si cazuri  in care copii s-au  ales cu capul spart, o mana rupta, ceva crampe la stomac sau finalul a fost chiar mai putin fericit. Ceea ce insa este surprins foarte bine este absenta mesajelor de avertizare.

Ce mesaje de avertizare avem astazi? Este o nebunie ce poti gasi pe ambalajele si in instructiunile de folosire ale produselor, pe afisele din spatii publice sau pe alte semne de pe strada. Astfel, putem afla ca pungile de plastic in care sunt invelite produsele pot fi inghitie si duc la sufocare, de asemenea aceleasi pungi daca invelesc capul unei persoane pot duce la sufocare, mai aflam ca obiectele mici sau subansamble din obiecte mai mari (ex., jucarii mici sau roata de la masinuta de jucarie) pot fi inghitite de copii cu varste sub 3 ani putand cauza efecte letale. Mai aflam ca produsele electrice folosesc electricitate, ca obiectele de sticla se pot sparge, ca lichidele au sub influenta gravitatiei prostul obicei de a se varsa, ca focul poate cauza arsuri, ca vantul poate darama obiecte, ca nu e bine sa fie bagate in gura baterii, detergenti, insecticide si alte produse chimice, ca obiectele grele pot strivi, ca usile au uneori tendinta sa se miste chiar daca nu pune nimeni mana pe ele, ca geamurile pot face condens,  etc., etc., etc.

Cum s-a ajuns de la lipsa avertizarilor la aceaste liste nesfarsite care cel mai adesea nu fac decat sa reaminteasca oamenilor informatii care se presupune ca sunt deja cunoscute  pana la varsta adolescentei? Au oamenii o problema sau au fabricanti ori institutiile o problema? Adevarul este undeva la mijloc.

Istoric vorbind, exista tendinta sa apara mai multe avertizari pentru ca stiinta a progresat si a aflat modul de transmitere sau aparitie a unor boli. Sa nu uitam ca desi intuitii asupra existentei microbilor, au existat inca de pe vremea romanilor, existenta lor a fost confirmata prin observatie directa abia prin secolul XVII-XVIII. Abia cand s-a inteles ce fac acele microorganisme s-a gasit o explicatie coerenta de ce nu e bine sa treaca apele menajere pe langa fantani si de ce e bine ca oamenii sa se spele pe maini inainte de a lua masa. Pentru noi astfel de cunostinte tin de educatia pana la varsta de sapte ani dar nu a fost dintotdeauna asa. Daca citim istoria sistemului de canalizare din Londra, aflam ca au trebuit sa treaca mai multe epidemii de holera si ca raul Tamisa si tot orasul au trebuit sa puta infiorator pentru ca mai marii zilei sa investeasca, abia in sec XIX, intr-un sistem de canalizare care a facut orasul mai curat si oamenii mai sanatosi. Intre timp diferitele stiinte au progresat si mai mult si exista informatii despre efectele posibil nocive  despre multe alte lucruri: metalele grele, substantele chimice din apa si alimentatie, tigarile, alcoolul, gazele de esapament, radiatia unor produse electrocasnice, etc.

E adevarat ca, cu cat oamenii cunosc mai multe tind sa previna mai multe dar, putini oameni au vocatie de cercetatori sau o curiozitate nesfarsita despre astfel de lucruri. Cum ajung la ei aceste informatii care ii pun in garda? Una din surse sunt stirile din media, daca apare o stire ca cineva s-a electrocutat ca i-a picat veioza in cada restul invata ca e bine sa nu mai puna obiecte electrice pe langa ei cand fac baie. O alta sursa sunt chiar informatiile gasite pe diferite produse, ambalaje sau carti tehnice. Dar, de ce firmele producatoare fac acest efort sa arate ca produsele lor reprezinta un potential pericol? Pentru ca au o grija nesfarsita fata de clienti? Pentru ca vor sa le creasca nivelul de anxietate? Nu. Acele avertizari functioneaza ca si masuri de siguranta pentru firma. Odata scrise, indiferent cat ar parea de stupide, ele disculpa firma de responsabilitatea pentru eventualele procese pe care le pot initia cei care au patit ceva cu un anumit produs si se gandesc sa ceara despagubiri producatorilor.  Partea si mai interesanta este ca astfel de avertizari, odata cu cresterea comertului international si aparitia corporatiilor, duc la un efect transcultural. Daca o corporatie este data in judecata de un om consumator de aiurea, corporatia va introduce o avertizare pe toate produsele care pot conduce la reclamatii similare ajungand sa influenteze oamenii din culturi diferite sa gandeasca asemanator.

Se pare ca progresul stiintei, educatia, stirile, corporatiile si frica de avocati fac lumea tot mai mica si mai asemanatoare. E bine ca se doreste prevenirea unor suferinte inutile dar adesea motivatiile avertizarilor au si o componenta financiara semnificativa, firmele se feresc sa plateasca daune, institutiile pot castiga bani daca reusesc sa faca oamenii sa gandeasca mai responsabil,  nu provoaca daune si sunt mai sanatosi. Dar, exista si un efect secundar ce nu trebuie neglijat, oamenii devin tot mai nesiguri, mai stresati si mai cusurgii. Poate de aceea, nu este deloc surprinzator sa constatam ca societatea doica care pare ca ar vrea sa pazeasca oamenii de toate relele, aduce un altfel de  neajuns, oamenii isi pierd spontaneitatea si capacitatea de a se bucura. Se pare ca Dante avea dreptate, intentiile bune nu sunt suficiente pentru o lume mai buna si desi foarte probabil ca acum construim si traim intr-o lume mai sigura e pacat ca, coplesiti de avertizari peste avertizari, nu mai apucam sa ne bucuram de ea.

Anunțuri

2 comentarii

  1. ramificat said,

    Aprilie 17, 2010 la 4:22 pm

    Cpnsider ca progresul pe care l-a facut stiinta este bun, e bine sa fim informati si sa stim de ce sa ne ferim. Totusi, uneori se profita de asta si se exagereaza. Sa luam ca exemplu industria alimentara. Nu stiu cati au observat, dar periodic apare publicitate negativa la un anumit tip de produs, pe motiv ca nu e sanatos, ba chiar provoaca moartea daca e consumat regulat. In urma cu cativa ani, aparusera niste articole de-a dreptul terifiante despre margarina, iar untul era ridicat in slavi. In alta perioada, aparusera articole aproape la fel de terifiante despre unt, iar margarina era considerata sanatoasa. Cred ca, in loc sa fim informati, in unele privinte suntem dezinformati. Ni se baga pe gat niste informatii pe care nu tot timpul le putem verifica, pentru a ne induce un anumit tip de comportament.

  2. Aprilie 17, 2010 la 11:08 pm

    E greu sa obtinem o informatie completa si obiectiva. Sunt destule situatii cand diverse studii se bat cap in cap. Uneori diferentele rezulta din utilizarea de metode diferite dar alteori rezultatele sunt contaminate de asteptarile celor care platesc studiul.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: