Limba lucrurilor

Daca vorbim cu un arheolog ne minunam de cate detalii pot oferi obiecte ingropate de mii de ani sau cat de multe ne pot spune felul in care isi construiau casele sau isi fabricau anumite obiecte. Existenta unui anumit model pictat pe un vas ne poate spune ca erau in legatura cu o populatie aflata la sute sau mii de kilometri, existenta unui zid de aparare ne poate spune ca traiau intr-o zona de conflict, caracteristicile templelor ne pot spune in ce credeau.

Intalnind astfel de analize si asocieri predominant doar in carti de specialitate sau emisiuni de popularizare am putea ramane cu impresia ca e ceva ce tine de trecut si e treaba arheologilor si istoricilor sa se gandeasca la ele.  Prezentul ne pare prea cunoscut pentru a-l mai supune unei astfel de analize. De ce sa mai urmarim limba lucrurilor cand putem sa vorbim direct cu oamenii? De ce sa mai fim atenti la semnificatia lucrurilor daca deja sunt atatia vorbareti care isi dau permanent cu parerea si ne spun care e treaba cu realitatea din jurul nostru? Pentru ca oamenii au uneori memoria mai scurta decat lucrurile. Pentru ca oamenii pot fi ignoranti. Pentru ca oamenii pot fi subiectivi fara ca sa isi dea seama de aceasta.

Cum ne privim orasele? Ca un labirint complex pe care incercam sa-l parcurgem in fiecare zi ca niste hamsteri conditionati pentru a ajunge cat mai repede intre punctele A-B, B-C, C-D apoi D-A? E un loc unde avem culcusul, un loc unde interactionam cu societatea, un loc unde ne intalnim cu divinitatea, un loc unde gasim de gasim de mancare, un loc unde ne simtim bine? De cele mai multe ori asa se intampla, fugim intre cateva locuri importante pentru viata de zi cu zi vazand foarte putin din lucrurile pe care le intalnim in alergatura noastra. Suntem prea concentrati pe obiective pentru a ne putea detasa suficient ca sa sesizam culoarea, mirosul sau specificul celor intalnite pe drum. Suntem atat de atrasi de anumite lucruri incat uneori nici macar nu vedem celelalte obiecte din preajma. Ne plimbam, facem poze si abia acasa descoperim ca dincolo  de ce am vrut sa fotografiem am surprins si alte obiecte pe care nici nu le remarcasem cand am fost acolo.

Dar orasele nu au doar istoria lor vizibila. Ele cresc la propriu. Desi ni se pare ca strazile lor au fost intotdeauna asa cum le stim istoria lor este alta. De la vremea cand pe acolo erau doar campie cu floricele si pana la perioada contemporana sunt straturi-straturi de istorie, de cladiri transformate in moloz, peste care s-au construit noi cladiri. In orase cu istorie lunga si bogata primele constructii pot fi si la mai mult de zece metri sub nivelul actual al strazilor. Oamenii chiar au muncit la ele…

Incercand sa construim ceva mult mai modest putem realiza ce eforturi s-au facut de-a lungul timpului. Ce i-a facut oare sa care atatea materiale, sa ridice atatea cladiri, sa le darame ca apoi sa construiasca altele din nou? Uitandu-ne la viata lucrurilor ajungem sa intelegem ce ne spun, ajungem sa intelegem cine au fost cei care au stat in spatele lor. Oamenii au construit in trecut pentru aceleasi motive ca si in prezent, din nevoia de confort, interese economice si sociale, interese spirituale, interese militare, din nevoia de a confirma un  statut, putere sau nivel de bogatie.

Daca privim care au fost cele mai impozante constructii de-a lungul timpului intelegem cate ceva din viata acelor vremuri. Primele constructii mai mari sunt cladiri sau localitati fortificate cu ziduri groase, cocotate uneori pe stanci sau inconjurate de ape. Se pare ca oamenii nu aveau doar prieteni ci si ceva dusmani destul de activi. Relativ repede au aparut templele, locuri unde oamenii se intalneau cu divinitatile lor pentru a cere sau negocia o viata mai buna, locuri de veci trainice. Apoi palatele facute sa protejeze sefimea au inceput sa includa tot mai multe incaperi administrative si au inceput sa apara cladiri special construite pentru functionarea administrativa, palate de justitie, ministere de razboi, ulteori au aparut si scoli si ceva spitale. Apoi oamenii au dat atentie locurilor unde se simteau bine, au construit locuri de relaxare, alte palate, therme, arene, scene. Cu cat orasul era mai bogat cu atat aceste trebuiau sa fie mai impunatoare. Industrializarea a adus ceva nou, fabrici imense si multe sosele si cai ferate. Oamenii produceau mai mult iar ei si bunurile se plimbau mai mult. Post-indutrialismul a continuat sa ridice cladiri administrative, avem ministere, palate de justitie si cladiri de birouri mai mult decat impozante, a pus accent pe calitatea  vietii oamenilor si a construit universitati si spitale mai mari decat orice a existat inainte, oamenii au timp liber si avem stadioane, teatre mari si frumoase, oamenii se plimba mult si avem aeroporturi si hoteluri imense. Insa filosofia consumerista a adus si ceva mai nou, aceste catedrale moderne: complexele comerciale. In antichitate era bine sa ai cel mai gros zid, in evul mediu orasele bogate se evidentiau prin cea mai inalta catedrala, in epoca industriala orasele se intreceau in numarul de fabrici, acum marimea unui oras este perceput si prin marimea si numarul de mall-uri. Toate acestea nu sunt doar constructii ci arata si activitatea predominanta a societatii: nevoia de securitate, religie, productie, consum.

Invatand limba lucrurilor avem posibilitatea sa intelegem mai bine ceea ce vedem si chiar sa trecem cu privirea si dincolo de lucruri, vazand oamenii din spatele lor. Cunoscand acei oameni si ce a facut timpul cu lucrurile lor putem intelege mai bine ce avem noi de facut si ce va face timpul cu lucrurile noastre.

Anunțuri

2 comentarii

  1. ramificat said,

    Aprilie 11, 2010 la 9:48 am

    Foarte interesanta tema. Cred ca societatea din ziua de azi se confrunta prea mult cu problema ”caderea in trecut / fuga in viitor” si uita, intr-adevar de prezent. Mi-a placut in special referirea la constructii si motivul pentru care au fost facute asa; eu nu m-am gandit niciodata la asta. In schimb, mi-am pus intrebari in legatura cu modul in care oamenii isi amenajeaza locuinta / biroul si cu modul in care se imbraca. Daca am fi mai atenti la lucrurile astea, am observa multe, pentru ca, prin orice facem si prin orice alegem, transmitem mesaje celor din jur.
    Desigur ca trecutul este important, este important sa ne cunoastem istoria; si este important sa avem planuri de viitor. Insa majoritatea oamenilor se duc atat de mult intre aceste doua extreme, incat se pierd pe ei insisi, pe ei, cei din prezent.

  2. Aprilie 11, 2010 la 5:32 pm

    Aceasta si era ideea, traim intr-un mediu plin de mesaje. Depinde de noi cat de bine ne antrenam ochii, urechile si mintea ca sa le percepem si sa le intelegem. Invatand din mesajele transmise de cei vechi prin lucrurile ce ni le-au lasat putem intelege mai bine ce are rost sa facem sau cum sa ne bucuram mai bine de prezentul nostru.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: