Bucuria fericirii

Ce ne trebuie sa fim fericiti? Ce e fericirea? Putem fi fericiti tot timpul? Citeam pe undeva niste impresii legate de fericire si de asocierea ei cu acoperirea nevoilor fiziologice. Putem fi fericiti daca mancam o inghetata? Putem fi fericiti daca dormim bine? Putem fi fericiti daca bem ceva? Unii oameni cred ca fericirea se poate obtine si prin astfel de activitati dar parca e mai greu de crezut. Sau, poate nu vorbim de acelasi fel de fericire.

Avem destul de multe cuvinte si expresii care ne ajuta sa ne exprimam starea de bine. Cel mai mult imi place expresia „stare de bine fiziologic”. Aceasta stare ar presupune ca suntem sanatosi si nu avem nici un disconfort, nu ne e foame, nu ne e sete, nu ne e somn, nu ne doare nimic, nu suntem obositi, nu avem nici o nevoie organica, nu ne e cald sau rece, nu ne simtim prea umezi sau prea uscati. E aceasta fericirea? Parca nu…

Dar organismul nostru manifesta multe nevoi ca sa functioneze bine si acestea ne induc o stare de agitatie, o nemultumire, diferite senzatii mai putin placute. Rezolvarea acestor nevoi ne aduce fericirea? Se poate intampla sa ne simtim foarte bine cand reusim sa acoperim o nevoie fiziologica presanta dar parca cuvantul satisfactie e mai potrivit pentru ca neplacerea e cauzata de anumite cauze concrete ce se manifesta destul de intens  iar satisfactia presupune inlaturarea sau rezolvarea lor. Satisfactia e mai punctuala, se refera cel mai des la rezolvarea unor aspecte mai usor de identificat.

Daca nu e vorba doar de aspecte fiziologice, ci si de altele, si nu exista nemultumiri majore  sau intense poate apare starea de multumire. E ca o stare de bine, de intensitate medie, ce se intinde pe mai mult timp. E ceva mai mult decat un raspuns la o problema punctuala fiziologica. Putem fi multumiti de altii, de noi, de cum s-au rezolvat diferite lucruri, de cum a decurs viata. E o stare asociata cu rezolvarea sau evitarea nemultumirilor o perioada mai lunga de timp.

Dar nu avem doar satisfactii si stari de multumire, avem si placeri si bucurii. Placerile sunt mai legate de simturi, bucuriile sunt mai legate de suflet. Placerea e ceva mai mult decat rezolvarea unei nevoi desi poate sa o includa. Placerea poate veni si cand nu se manifesta nici un fel de nevoie acuta ori intensa. Putem simti placerea unui desert chiar daca nu ne e foame. Spre deosebire de placere, bucuria reprezinta o anumita stare de multumire sufleteasca referitor la un anumit proiect, in legatura cu anumite expectante sau aspiratii proprii sau ale altora.  Suntem bucurosi ca luam un examen, suntem bucurosi ca unui prieten ii merge firma, suntem bucurosi ca plecam intr-un loc pe care voiam de mult sa il vizitam.

Toate aceste stari de bine acopera cam toate trairile comune pe care le avem in viata. De ce s-a mai inventat cuvantul fericire? Avem nevoie de el? Reprezinta el ceva mai mult decat toate celelalte? Da, e ceva mai mult. E o traire intensa legata de o anumita stare de beatitudine si extaz, e ceva care ne da un sentiment de implinire intr-un plan care poate cuprinde dar in acelasi timp transcede satisfactiile, multumirile, placerile ori bucuriile zilnice. Toate celelalte stari de bine stim cum sa le aducem in viata noastra dar nu e cazul fericirii. Omul nu stie cum sa se faca fericit, el poate doar intalni fericirea.

Anunțuri

6 comentarii

  1. Liliana said,

    Decembrie 30, 2010 la 5:10 pm

    Bucuria fericirii, interesanta asociere…
    Mie-mi vine sa zic pe dos: fericirea bucuriei si am sa incerc sa explic la ce ma refer.

    Mai intai vreau sa spun ca am apreciat (din nou!) exactitatea felului in care scrii. M-am gindit si eu, de-a lungul vremii, incercand sa identific si sa corelez emotiile la cuvintele corespunzatoare, sarcina nu simpla de cand babelizarea cuvintelor, mai ales a celor definind emotii si sentimente.

    Cand am sesizat prima data (in urma cu cativa ani) haosul lingvistic al emotiilor nu mi-a venit sa cred… foloseam de ani buni unele cuvinte in locul altora… si nu numai eu… si nu numai in romaneste. Nu mi-a venit sa cred, la inceput… dupa aceea am ras si dupa… m-am pus pe treaba: sa mi le descurc, lamuresc. (Asta a fost un fel de paranteza:) )

    • Decembrie 31, 2010 la 12:26 am

      Este posibila si „fericirea bucuriei” 🙂
      Prin „bucuria fericirii” am incercat sa subliniez caracterul tranzitoriu al fericirii.

      E adevarat ca sensul cuvintelor e babelizat, e un proces ce are loc dintotdeauna. Multe cuvinte importante au sensuri multiple sau chiar contradictorii.
      Desi in mod comun acest lucru poate trece neobservat atunci cand e nevoie de mai multa exactitate in intelegerea unui anumit sens este nevoie sa incercam pe cat posibil o clarificare a termenilor. Intr-o discutie intre doi oameni este important sa se asigure ca folosesc cuvinte carora le dau semnificatii identice fiecare dintre ei.

  2. Liliana said,

    Decembrie 30, 2010 la 5:30 pm

    Inainte de a ma intoarce la „fericirea bucuriei” si sa incerc sa explic, voiam sa mentionez ca si in engleza, daca traduci simplu (fericire = happiness, bucurie = joy) exista aceeasi confuzie, zapaceala, amestecare.

    Am mai cautat si-n alte limbi si… confuzia domneste. Am gasit un articol care explica destul de… pe gustul meu, cam care ar fi diferenta dintre „joy and happiness”: „Happiness may warm us, but it is joy that creates the fierce heat of emotion that takes our breath away.” … (deja suna pe dos decat in traducerea de mai la deal!)

    • Decembrie 31, 2010 la 12:36 am

      Interesant articol 🙂
      Se pare ca nu e usor sa scrii despre astfel de distinctii in nici o limba 🙂

  3. Liliana said,

    Decembrie 30, 2010 la 6:15 pm

    Link la articolul la care ma refeream: http://www.alive.com/1611a4a2.php?subject_bread_cramb=91
    Acum de ce fericirea bucuriei? Pentru ca pentru a intalni acea fericire pe care o descrii (de beatitudine si extaz) a trebuit sa invat sa ma uit la lume cu ochi proaspeti fara a simti nevoia de a o interpreta, cataloga, instantaneu, sa invat sa nu-mi fie frica (nu ascunzandu-mi frica) ci prin hotarare / momente de incredere oarba (nu sunt religioasa), a trebuit sa invat sa ma bucur, sa-mi recunosc bucuria si sa-i fiu prezenta si deschisa… si astfel am inceput sa am intalniri ocazionale si cu fericirea (un fel de bucurie la superlativ, o bucurie cu dimensiuni transcedentale).
    Crezi ca are sens ce zic, sau e doar sensul meu ?

    • Decembrie 31, 2010 la 12:51 am

      Corect spus ca fericirea este o bucurie cu dimensiuni transcedentale 🙂

      Distinctia pe care incercam sa o introduc era tocmai in acest sens, ca bucuria este legata de ceva anume si are o dimensiune finalmente finita (ma bucur de/pentru ceva), in timp ce fericirea poate fi beatitudine si extaz. Astfel ea depaseste bucuria de/pentru ceva si apare ca starea de comuniune deplina (acord deplin) cu sine insusi si cu lumea asa cum e ea perceputa subiectiv.

      Este posibil ca o astfel de stare de acord cu sine si lumea sa apara pe fondul unei bucurii (sau a unui sir de bucurii). 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: