Alunecoasa normalitate

Intrebarile simple se dovedesc uneori cel mai greu de raspuns. In foarte multe argumentatii oamenii fac apel la conceptul normalitatii. Auzim frecvent expresii de genul „nu esti normal(a)”, „nu e normal ce ai facut”, „te crezi normal(a)?” sau auzim de comparatii intre diferite populatii sau perioade istorice, „aia nu sunt normali”, „pe vremea aceea asa era normal”, etc. Adica cum? Exista perioade sau populatii normale si altele anormale? Si apoi ce ne garanteaza ca daca intrebam pe ceilalti, cei considerati anormali, nu ne vor spune la randul lor ca ei sunt foarte okay si probabil cei care ii denigreaza au ceva probleme? Pana la urma ce e normalitatea?

Desi pare un concept pe care toata lumea il cunoaste si il poate defini, totusi o definitie cu o oarecare universalitate e mai greu de dat. Acesta dificultate a definirii rezulta din faptul ca normalitatea nu este un concept chiar asa unitar cum pare la inceput si exista mai multe criterii prin care se estimeaza ce e normal la un moment dat.

Primul criteriu luat in calcul este cel al frecventei. Cu cat un lucru, o trasatura, un obicei, este mai des intalnit cu atat mai mult el tinde sa fie considerat „normal”. Din acest punct de vedere e normal sa mergem la scoala, pentru ca toata lumea merge. Cei care nu merg deloc la scoala sunt exceptiile si se considera ca situatia lor ar fi „anormala”.

Un alt criteriu este cel al normei ideale. Ea de obicei apeleaza la o anumita valoare. Din punctul de vedere al acestei norme nu prea conteaza frecventa cu care apare o anumita caracteristica ci cat de aproape este de un anumit model ideal. Asa ca spunem ca e normal sa avem o dentitie sanatoasa desi majoritatea oamenilor au o dentitie cu lipsuri, plombate, etc. Consideram ca o dantura e cu atat mai normala cu cat ea este mai putin afectata de orice modificari desi oameni cu astfel de dentitie sunt o minoritate.

Un ultim criteriu este cel functional. Acesta nu este interesat de frecventa cu care apare o trasatura. Nu este interesat nici de apropierea de un anumit model considerat etic valoros. Acest criteriu indica doar cat de bine „functioneaza” un element in cadrul sistemului din care face parte. Luand un exemplu negativ, la care sa nu se aplice criteriul etic, se poate spune ca o arma este cu atat mai „normala” cu cat poate produce mai multe leziuni, pentru ca acesta este scopul pentru care a fost construita.

Cu atatea criterii, deja definirea normalitatii e mai complexa decat ne-am dori. Dar lucrurile pot deveni chiar si mai complicate pentru ca acelasi element sau situatie poate fi analizata dupa toate aceste norme. Daca mai adaugam si diferenta de judecata a oamenilor constatam ca pentru o situatie oarecare nu toti aplica acelasi criteriu, de aici rezultand si multe din diferentele de puncte de vedere.

Un adolescent poate argumenta ca hainele/accesorile pe care le poarta sunt „normale” pentru ca le poarta majoritatea celor din grupul de referinta. Parintii/educatorii pot argumenta ca aceleasi haine/accesorii sunt „anormale” pentru ca nu sunt etice (ex., ar exprima prea multa agresivitate, sexualitate, etc). O tanara considera „normal” sa invete un gen de lupte pentru a face fata violentei zonei in care locuieste, altii pot considera aceasi dorinta ca fiind devianta pentru ca majoritatea fetelor nu au astfel de preocupari sau pentru ca astfel de lectii i-ar diminua din feminitate. Dupa cum vedem, desi la prima vedere pare simplu, cand vine vorba de normal lucrurile se complica daca oamenii aplica referinte sau criterii diferite de evaluare.

Unii oameni, de gura lumii, isi pun o masca a ceea ce stiu ca se considera a fi normal doar ca sa fie lasati in pace. Altii insa doresc chiar reversul, sa provoace opinia publica, sa iasa in evidenta cu orice pret, incalcand normele unui anumit grup.  Tot timpul ne raportam la acest concept pentru a spune ceva despre noi sau ceilalti. Povestea cu normalitatea este pana la urma un joc social la care toti oamenii participa intr-un fel sau altul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: