Pierduti in peticeala

Citesc frecvent stiri politico-economice care anunta noi incercari de masuri anticriza. E bine ca cineva se gandeste sa reduca efectele negative ale crizei dar rezultatele sunt undeva intre zero si „se poate si mai rau”.

Majoritatea masurilor luate de la inceputul crizei au avut ca preocupare centrala dregerea bugetului. Asa ca, au spus ca mai reduc din cheltuieli si cresc veniturile. Partea cu reducerea cheltuielilor s-a manifestat mai ales prin concedierea a 20-30000 de functionari sau angajati marunti lasand  pana acum intacte organizatiile centrale si pe cei platiti regeste. Cresterea veniturilor s-a incercat prin cateva masuri: cresterea taxelor existente, aparitia de noi taxe, includerea de noi categorii in randul celor care trebuie sa plateasca ceva taxe. S-a vorbit si de o mai buna colectare a taxelor si reducerea evaziunii fiscale dar tot ce s-a reusit a fost introducerea impozitului forfetar care pleaca de la premisa ca lipsa profitului unei firme poate indica ca: firma e inactiva, firma e incapabila sa faca profit, firma masluieste documentele pentru a obtine venituri zero. Toate aceste situatii pot fi adevarate dar ce ne facem cand firmele chiar au un an slab si nu au profit sau chiar merg pe pierdere? Statul pare mai putin interesat de aceasta ultima varianta asa ca daca o firma merge pe pierdere nu are decat sa-si adanceasca pierderile cu inca vreo 2000 de lei cat reprezinta forfetarul pe un an de zile. Unii oficiali chiar au spus ca forfetarul va „igieniza” economia de vreo 70000 de firme care oricum nu fac nimic. Asa a fost teoria dar practica a aratat ca efectele cumulate ale crizei, forfetarului si altor taxe au reusit sa inchida mai bine de 200000 de firme iar sectorul privat a pierdut peste 40%din personal. Asta inseamna ca cei 40% dati afara, cu foarte putine exceptii, nu mai contribuie acum la fondul de pensii, somaj, sanatate ci acum stau sa primeasca niste bani de somaj de la stat. Oficialii s-au laudat ca forfetarul a adus la buget un venit suplimentar de 600 milioane lei dar evita sa spuna cat ii costa in plus somerii aparuti de prin 2009 si cat a pierdut bugetul ca impozit pe salarii de la cei care au fost dati afara. Tot ce stim este ca banii nu le ajung asa ca putem presupune ca costurile sociale depasesc veniturile obtinute prin forfetar si alte taxe.

Undeva pe sus s-a aprins un beculet si unii s-au prins ca masurile luate anul trecut s-au bazat pe niste estimari eronate asa ca acum auzim ca vor sa dreaga busuiocul cu niste masuri de relaxare/stimulare. Nu stim cand isi vor face simtite efectele benefice aceste masuri de relaxare dar oricum ele sunt tardive pentru cei care deja au fost eliminati de masurile coercitive luate pana acum. De asemenea, nu stim cat o sa coste bugetul noile masuri de stimulare a economiei. Ceea ce pare insa evident este ca anul trecut au pierdut niste bani cu niste masuri care au lezat economia iar anul acesta mai cheltuie niste bani ca sa o faca din nou sa mearga. Daca anul trecut au pierdut bani de unde au bani sa cheltuie in acest an? Nici o problema,  se imprumuta. La asta se pare ca au ceva mai multa pricepere.

Ceea ce merita remarcat in acest carusel de masuri care se carpesc una pe alta este lipsa unor evaluari corecte si a unei strategii pe termen lung. Dincolo de formularile foarte oficiale si „profi” esecul pe banda rulanta a masurilor anticriza dovedeste mult amatorism si preocupare minima fata de principiile economice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: