De ce comunicam?

De ce comunicam?

Se spune despre oameni ca se nasc prea slabi si au nevoie de multa ingrijire pana reusesc sa dobandeasca o oarecare autonomie. Se spune despre oameni ca sunt fiinte gregare, preferand sa traiasca cel mai adesea in grup decat in solitudine. Pentru marea majoritate a oamenilor cele doua afirmatii sunt adevarate. Pentru ca ingrijirea presupune multa comunicare si pentru ca nevoile ne fac sa traim mare parte din viata in grup am putea spune ca in fapt comunicarea este doar o obisnuinta rezultata din indeplinirea nevoilor? Putem spune ca nevoia de a vorbi acopera doar nevoia de socializare sau nevoia de a obtine anumite actiuni din partea celorlalti?

Desi de multe ori comunicarea este un joc social, un mijloc si nu un scop in sine, ea nu se restrange doar la atat. Printre cele mai evidente autentice motive ale unui dialog  sunt dorinta de a ne afirma un punct de vedere si dorinta de a afla anumite informatii de la ceilalti. Putem vorbi de comunicare ca modalitate de a raspunde curiozitatii ori ca modalitate de a raspunde intrebarilor existentiale. Cel putin pentru cateva momente in viata suntem curiosi sa stim de unde venim, cine suntem si incotro ne indreptam. Unii uita aceste intrebari, altii se multumesc cu raspunsuri contextuale, altii se macina si nu le pot raspunde iar cativa, destui de putini, afla raspunsul.

Daca am incercat sa aflam cateva din resorturile celor care initiaza comunicarea, oare care sunt motivele pentru care alti oameni ar fi interesati sa asculte pe cineva sau sa ii raspunda? E greu de gasit un raspuns pentru fiecare situatie in parte dar cel mai adesea oamenii dau atentie celor pe care ii investesc cu o anumita autoritate si asculta mesajele care au tangenta cu preocuparile ori temerile lor. Se pare ca suntem mai atenti la cuvintele care credem ca ne pot prevesti aparitia unei probleme sau rezolvarea ei. In afara acestor arii de interes sunt cuvintele acoperite de campul uniform al indiferentei, e zona lucrurilor care nu ne mai intereseaza pentru ca am trecut de ele, nu ne intereseaza pentru ca nu avem de a face cu ele, nu ne intereseaza pentru ca inca nu stim ca sunt sau vor fi relevante pentru noi.

Astfel, undeva intre omul care intreaba ori crede ca are ceva de spus si omul care e atins de cuvintele sale se naste un dialog; un sir de intrebari, urmate de un sir de rationamente, presarate poate cu momente de meditatie in care cuvantul face un efort pentru a gasi raspunsul simplu si elegant care trecand dincolo de forma celor discutate le poate surprinde esenta si ii poate imbogati pe toti ce au asistat la construirea lui.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Rodik said,

    Septembrie 22, 2011 la 5:04 pm

    M a ajutat mult.mersi!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: